Contribuabilul, plătitor de impozit pe profit, are dreptul să deducă într-o perioadă fiscală costurile excedentare ale îndatorării până la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei a sumei de 200.000 euro, calculat la cursul de schimb comunicat de B.N.R. valabil pentru ultima zi a trimestrului/anului fiscal, după caz.
Costurile excedentare ale îndatorării care depăşesc plafonul de 200.000 euro, sunt deduse limitat în perioada fiscală în care sunt suportate, până la 10% din baza de calcul , stabilită conform unui algoritm de calcul.
Costurile excedentare ale îndatorării care nu pot fi deduse în perioada fiscală de calcul în conformitate cu alineatul anterior se reportează, fără limită de timp, în anii fiscali următori în aceleaşi condiţii de deducere, conform noilor dispoziţii legale privind limitarea deductibilităţii dobânzilor .
Dacă baza de calcul utilizată pentru stabilirea costurilor excedentare ale îndatorării are o valoare negativă sau egală cu zero, costurile excedentare ale îndatorării sunt nedeductibile în perioada fiscală de referinţă şi se reportează, fără limită de timp, în anii fiscali următori, în aceleaşi condiţii de deducere valabile începând cu 1 ianuarie 2018.
În cazul în care contribuabilul este o entitate independentă, în sensul că nu face parte dintr-un grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară, şi nu are nicio întreprindere asociată şi nici sediu permanent, acesta deduce integral costurile excedentare ale îndatorării, în perioada fiscală în care acestea sunt suportate.
Sunt considerate nedeductibile la calculul profitului impozabil, cheltuielile cu dobânzile, stabilite în conformitate cu reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, în cazul în care mijloacele fixe/imobilizările necorporale/stocurile sunt achiziţionate în baza unor contracte cu plată amânată, pentru contribuabilii care nu aplică regulile privind limitarea deductibilităţii dobânzi şi a altor costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic.
Regulile apărute prin noile dispoziţii sunt aplicabile şi dobânzilor şi pierderilor nete din diferenţe de curs valutar, reportate potrivit prevederilor referitoare la deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile şi diferenţelor de curs valutar din Codul Fiscal , prevederi în vigoare până la data de 31 decembrie 2017 inclusiv.
În cazul unei entităţi independente ce nu face parte dintr-un grup consolidat şi nu are nicio întreprindere asociată şi niciun sediu permanent, dobânzile şi pierderile nete din diferenţe de curs valutar, reportate potrivit prevederilor referitoare la deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile şi diferenţelor de curs valutar în vigoare până la data de 31 decembrie 2017 inclusiv, sunt integral deductibile .
S-a reglementat regimul fiscal al transferurilor de active, de rezidenţă fiscală şi/sau de activitate economică desfăşurată printr-un sediu permanent pentru care România pierde dreptul de impozitare .
S-au stabilit reguli fiscale noi: regula generală antiabuz, reguli privind societăţile străine controlate şi compatibilitatea cu legislaţia europeană.
Din data de 1 ianuarie 2018 au intrat în vigoare dispoziţiile unui nou capitol III^1 al Titlului II – Impozit pe Profit din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal , introdus prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.79/2017 ce s-a publicat în M.O. nr.885/10.11.2017.
Titlul noului capitol III^1este intitulat „Norme împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne”.
Emiterea acestor dispoziţii legale a fost determinată de necesitatea transpunerii în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2016/1164/UE a Consiliului din 12 iulie 2016, care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne (ATAD).