23 august a fost Ziua Nationala a Romaniei in perioada comunista, o zi in care, convinsa in sfarsit ca se afla de partea cui nu trebuia, Romania si-a schimbat aliatii in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Cu toate acestea, România a semnat Tratatul de pace de la Paris din 1947 ca beligerant învins (ca și Italia, care trecuse de partea Aliaților cu un an înaintea României), regimul Antonescu fiind singurul luat în cont, iar contribuția de partea Aliaților nefiind considerată decât în dezbaterea statutului Transilvaniei de Nord, care, în final, a fost retrocedat României, mai ales că Ungaria, sub regimul lui Ferenc Szálasi, se luptase de partea Germaniei Naziste până la capăt.
Insurecția armată din 23 August 1944 a devenit ziua națională a României în timpul dictaturii comuniste. Inainte de 89, 23 august era marcată prin manifestații de amploare, în care protagoniști erau pionierii, șoimii patriei si oamenii muncii care aduceau omagii conducatorului „iubit” Nicolae Ceausescu.
Cu o coregrafie bine pusă la punct și pentru care munceau chiar și luni de zile, tinerii epocii de aur reușeau să creeze momente care îl ungeau pe suflet pe conducătorul mult iubit, conducătorul Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu. Asa ceva se mai vede azi doar in Coreea de Nord.
Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România.