A mai murit un copil sfâșiat de câini. Așa, și?

O bunică a ieșit la plimbare cu nepoții, doi băieți, de șase și patru ani. Ajunși în parc, s-a așezat pe o bancă să se odihnească.Micuții au început să alerge, să se ascundă pe după copaci, se jucau. La un moment dat, cel mare a apărut panicat. Un câine îl mușcase de picior. Era singur, fără frățiorul de patru ani. Micuțul nu mai reușise să scape de haita care-i încolțise. A fost pur și simplu desfigurat de câini.Știți cine va fi găsit vinovat, nu? Cel mai probabil – bunica. Se va arăta că băiețelul a intrat pe proprietate privată, iar nefericita a fost iresponsabilă. E terminată! O țară în care siguranța cetățenilor în spațiul public – obligație constituțională – și cea pentru copiii noștri – obligație esențial umană și comunitară -, devin subsecvente grijii față de animale, chipurile atitudine ”umanistă” ce ne-ar legitima ca oameni, dând un soi de MĂSURĂ a sufletului, doar pentru că o mână de ONG-uri interesate financiar știe cum să canalizeze emoțiile posesorilor de animale DE CASĂ, NU DE STRADĂ, e o țară nu doar fără nicio legătură cu civilizația, ci și total nedemnă de ea. Bun venit, așadar, în civilizația canină! Că tot sunt, și cei care cer rezolvarea problemei, niște ”câini de oameni”.