• Acasă
  • /
  • Interviu
  • /
  • ACASĂ, ÎN LUMEA LARGĂ: Povestea clujeanului care își petrece viața călătorind

ACASĂ, ÎN LUMEA LARGĂ: Povestea clujeanului care își petrece viața călătorind

Publicat: 14 februarie, 2012 10:24

Actualizat: 23 martie, 2022 07:09

Daniel Homodorean este un clujean pasionat de călătorii, care visează să vadă lumea întreagă. Călătorește încă de la trei ani, iar din studenție a început să viziteze zone mai speciale, precum Iranul, Orientul Mijlociu sau Africa. În plus, clujeanul preferă să stea de cele mai multe ori la localnici acasă, să se integreze în cultura locală pentru a o descoperi și a o cunoaște mai bine. În plus, Daniel Homorodean a deschis și un blog, olumemare.ro, unde își povestește aventurile. Singura sa temere este că nu îi va ajunge viața să vadă tot ce își dorește.Anamaria Pascal: Care a fost prima calatorie si de unde pasiunea pentru calatorit?Daniel Homorodean: Ei bine, am avut norocul să am niște părinți călători, așa că de la vârsta de trei ani am început să colind cu ei munții țării și de acolo am dezvoltat o pasiune pentru mersul pe munte. După ce nu am mai putut merge cu ei, am mers împreună cu prieteni în cluburi de alpinism și alpinismul a fost calea prin care am descoperit la început și lumea. Am început cu Europa, prin călătorii de alpinism în munții din jurul țării noastre, dar și în lumea mai îndepărtată. Prima ieșire în afara Europei a fost în Iran, unde am urcat pe vârful Davamand, care are 5.672 de metri. Atunci aveam 21 de ani, eram student, am plecat cu doi buni prieteni, aveam foarte puțini bani, obținuți din sponsorizări, și urcând pe munții acelei țări, pe care la vremea aceea o consideram exotică, am descoperit o cultură diferită și oameni extraordinari.De aici încolo, deși tot timpul am încercat să păstrez și pilonul de alpinism și am mai urcat pe mulți în diverse țări, am încercat să caut mai mult cultura, civilizația, istoria, tradiții și mai ales oameni. Ne-am întors în Iran după doi ani, pentru că ne-a plăcut așa de mult căldura oamenilor și am stat o lună. Am trăit o lună de zile cu 150 de dolari de persoană, ceea ce înseamnă vreo 5 dolari pe zi, care nu ne ajungeau să mâncăm pe săturate și să dormim în hoteluri, chiar dacă e o țară ieftină. Am dormit atunci în parcuri, pe autobuze, dar a fost o experiență extraordinară.Ulterior, după ce am început să lucrez și să am banii mei, lucrurile au devenit mai ușoare, în sensul că mi-am permis să-mi autofinanțez escapadele și să fac cel puțin câte o călătorie de mai lungă durată, trei săptămâni – o lună, pe an. Mă concentrez pe una și bună. Am fost în destul de multe locuri, pe destule continente. Am fost în America de Sud, în Venezuela, la cea mai înaltă cascadă din lume și am urcat pe Tepuis, platoruri înalte izolate în junglă, „lumi pierdute” unde ecosistemele s-au dezvoltat aproape independent; am fost în Orientul mijlociu destul de mult și îmi place, în Asia am ajuns în Nepal și Sri Lanka, și în ultimii patru ani am dezvoltat o pasiune specială pentru Africa, în special pentru Africa subsahariană, Africa neagră. Am călătorit în zece țări din Africa, ultima călătorie a fost în Camerun, unde am stat trei săptămâni.
altera
me
A.P.: Cum a fost această ultimă călătorie? Cum ai ajuns în Camerun și ce te-a impresionat?D.H.: Sigur, cunoșteam deja dinn călătoriile anterioare atmosfera generală a Africii, dar am vrut să merg puțin mai departe, mai adânc, să găsesc triburi izolate, încă primitive. E unul din puținele locuri din lume le mai poți găsi. Am vrut să colind junglele, pentru că îmi place jungla la nebunie, și că cunosc mai mult oamenii, problemele cu care se confruntă, și să înțeleg potențialul de ridicare al acestor țări mai puțin dezvoltate decât Europa.Am avut norocul să ajung la un trib foarte tradiționalist și după standardele noastre primitiv, la tribul Koma din munții Alantika. E un trib izolat la peste 200 de kilometri de ultimul oraș, pe un drum care ia o zi din civilație până acolo, un trib care încă nu receptează valoarea banului și în care muulți dintre membrii lui nu se îmbracă decât cu o centură din frunze. Noi le-am dus cadouri, dar nu bani. Cele mai apreciate au fost chibriturile, pentru că îi scutește de a aprinde focul cu două bucăți de piatră, așa cum fac în mod obișnuit; sare, pentru că sarea pe care ei o folosesc este făcută din cenușa unor plante, și săpun. Am trăit cu ei câteva zile, am fost bine primit, am locuit în colibele lor. Deși acest trib este încă foarte ancorat în tradiții și șefii, bătrânii refuză progresul chiar dacă știu de el, se văd semnele schimbării și suntem probabil norocoși să fi văzut un trib care în următorii ani se va schimba din cauza intrării puternice a misionarilor în zonă, care îi convertesc la creștinism. Îi învață ca e mai bine să se îmbrace și le explică despre binefacerile civilizației. Se văd și influențele statului, care vrea să îi civilizeze, să îi aducă la un anumit standard. Anul trecut a fost prima dată când li s-au făcut cărți de identitate și cărți de alegători, pentru că, așa puțini cum sunt ei, voturile lor contează. Am fost norocoși să vedem un stil de viață care se va pierde, însă după părerea mea nu este o pierdere fatul că lucrurile evoluează, important este ca acest stil de viață și tradițiile să fie consemnate și să nu fie uitate.A.P.: Cum îți plănuiești călătoriile?D.H.: În general mă informez cât pot de bine înainte să plec, îmi fac un traseu; se găsesc ghiduri de călătorie pentru majoritatea țărilor lumii și informații de pe internet, de la alți călători. Ajuns la fața locului, pentru multe din destinații trebuie să contăm pe ajutorul localnicilor, care chiar știu drumurile și cum se pot organiza astfel de expediții. Despre tribul Koma și cum se ajunge la el nu se găsesc informații în ghidurile turistice. Eu știam de ei și am căutat agenții locale împreună cu care să organizăm acest tur, cu un ghid local care poate să ne intermedieze un interpret la fața locului și care știu de ce au ei nevoie. Noi nu ne-am fi gândit să le ducem săpun, sare și chibrituri în loc de bani. Trebuie să contezi pe infrastructura locală și pe oamenii de acolo, să fii deschis, să îi cauți, să îi găsești și să negociezi cu ei.A.P.: Cu cât timp înainte îți planifici călătoria și cum alegi destinația?D.H.: Cam cu 6 luni înainte mă decid asupra locației și încep să o planific, mai ales că e nevoie de un pic de aranjament logistic. Trebuie să avem bilet de avion, din vreme, și vize. În România sunt puține ambasade, mai ales ale țărilor africane.Am întotdeauna o listă scurtă de preferințe, ale țărilor unde vreau să ajung în următoarea dată. În ultimii patru ani au fost țări africane pentru că am dezvoltat o pasiune pentru Africa, dar lumea e mare și sunt multe destinații pe care vreau să le ating. Sper să îmi ajungă viața să le văd.A.P.: Care e următoarea destinație?D.H.: Va fi probabil Papua, dar mai există și alternativa unei țări africane pe care vreau să o văd, Ciad. Încă nu m-am decis.
altera
katanga_congo_2
A.P.: Care a fost locul sau evenimentul care te-a impresionat cel mai mult în călătoriile tale?D.H.: Sunt foarte multe povești adunate. A fost o experiență extraordinară participarea la o comemorare în Congo, acum trei ani. O comemorare a morții regelui local, la care am cunoscut șefii locali, șefii triburilor din zonă, istoria și cultura lor, și am fost printre puținii albi care au reuși să vadă acel eveniment. El se întâmplă anual, în 20 decembrie.A.P.: Dar care a fost cea mai riscantă aventură prin care ai trecut?D.H.: Au fost câteva momente în care viața mi-a fost pusă în pericol, în general pentru că mi-am pus-o eu din nesăbuință. A fot un moment în care era să mor de sete, rămăsesem fără apă într-o zonă izolată și eram singur. Două zile am rămas fără apă și efectiv era să mor din cauza deshidratării.Am fost luat de avalansă odată… Am dormit într-un an într-un parc național cu cortul și într-o noapte ne-a dat târcoale o hienă. Nu prea s-a mai pus problema de dormit, ci stăteam afară și întrețineam focul. O auzeam făcând cerc în jurul nostru și mârâind. Dar a meritat tot momentul, pentru că a doua zi, chiar cum s-a crăpat de ziuă, o turmă de zebre a trecut la câțiva metri de cortul nostru. Eram chiar în sălbăticie.Am fost fugărit de un rinocer în Nepal…A.P.: Preferi să călătorești singur sau cu prietenii?D.H.: Se întâmplă să călătoresc singur pentru că e relativ greu să găsești întotdeauna oameni, prieteni, cu care să pleci într-o astfel de călătorie, mai ales în țări care sunt etichetate ca fiind periculoase sau despre care se știe foarte puțin, unde sunt riscuri legate de sănătate sau securitate. Câteodată plec singur, altădată cu prieteni sau colegi de serviciu. Chiar dacă plec singur, întotdeauna mă întâlnesc cu alți călători, cu care împart experiențe și uneori câteva zile de cășătorit împreună și sigur, călătoresc printre oameni: interacționez cu localnicii, stau în casele lor câteodată… Nu sunt singur în general niciodată și atâta timp cât umblu prin locuri populate nu sunt singur.A.P.: Cum ajungi să intri în contact cu acești localnici, să stai în casele lor?D.H.: E foarte simplu: trebuie să fii foarte deschis și să receptezi mediul din jurul tău. Nu caut niciodată un confort care este străin localnicilor. De aceea prefer să mănânc în restaurantele lor, chiar dacă noi nu le-am numit restaurante, câteodată stând jos, mâncând cu mâna… Mai ales în țările în care sunt puțini turiști, călătorul este receptat de către ceilalți. Nu este un efort din partea mea să interacționez pentru că ei vin spre tine, atâta timp cât ești deschis la comunicare. Ei vin spre mine și am avut în foarte multe locuri experiențe extraordinare cu localnici care au insistat să îmi cumpere ei mâncarea sau băutura și să mă invite la ei în casă, chiar dacă în mod cert eu aveam mai mulți bani ca ei. E la fel de interesant pentru ei să cunoască poveștile despre Europa cum e pentru noi să cunoaștem stilul lor de viață.
altera
canaima
A.P.: Cum îți faci bugetul și care sunt costurile unei astfel de călătorii?D.H.: Călătoriile în general nu sunt scumpe și vreau să demitizez puțin ideea că a merge până la capătul lumii e scump. E un cost de care nu poți să scapi, transportul, și în Africa de exemplu nu există zboruri low-cost, dar odată ajuns acolo ce cheltui depinde de deschiderea ta în a te apropia cât mai mult de stilul de viață de acolo. Oamenii, în majoritatea locurilor lumii, peste 60% din populația lumii trăiește defapt cu un dolar pe zi. Dacă ei pot trăi așa, poți și tu. E important însă să fim atenți la ce mâncăm, la ce bem și la securitate, mai ales în țări unde poate să fie un război civil sau unde faptul că tu ești diferit, ești alb, poate să te facă o țintă. Securitatea se plătește: stau de câte ori am ocazia în casele localnicilor, unde dorm ei, dar uneori prefer să plătesc mai mult ca să am securitate, să am un loc unde pot dormi liniștit.Depinde foarte mult. Africa nu e o destinație foarte ieftină. În ultima călătorie, bugetul meu era de 30 de euro pe zi, cuprinzând tot, cazare și transport. Africanii nu călătoresc foarte mult, deci transportul e o investiție, nu e foarte ieftin. Din când în când plătesc ghizi și localnici care știu și pot să-ți arate lucruri. Altfel riști să treci pe lângă ele fără să înțelegi. E bine să ai un aliat local, un om care să te ghideze și să te introducă în atmosfera de acolo.Totalul pentru ultima călătorie se ridică la 1.700 de euro, cu tot cu biletul de avion. În America de Sud însă am prins o promoţie şi am calatorit 2 saptamani cu 900 de euro incluzand transportul din Europa, iar în Nepal, unde sunt low-costuri, se gasesc zboruri si la 350 de euro din Istanbul. Nepal e o ţară ieftină, a fost numai câţiva dolari cazarea.A.P.: Care sunt lucrurile fără de care nu pleci într-o călătorie?D.H.: Lucruri foarte simple: un briceag, suficient de mare, frontală, cort și sac de dormit, chiar și atunci când nu preconizez să dorm afară, filtru de apă, e foarte important mai ales pentru zonele tropicale, unde nu găsești apă îmbuteliată, medicamente antimalarie și un aparat de scos căpușe. E anecdotic, însă mi l-am cumpărat și îl iau cu mine după ce am pățit-o în Nepal, unde m-am îmbolnăvit de pe urma unei mușcături de căpușă.A.P.: Există vreo destinație unde visezi să ajungi în viitor?D.H.: Nu mă gândesc că sunt vise, ci planuri, Aș vrea să fac călătorii mai lungi, să vizitez un continent pe uscat, de exemplu Africa de la nord la sud… sau Asia pe drumul mătăsii.Daniel Homorodean are 33 de ani, a absolvit Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, fiind de profesie inginer. Este director la o firmă de software.[slideshow]Foto: Galeria personala

ULTIMELE ȘTIRI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}
DIN ACEEAȘI CATEGORIE
19 ianuarie, 2022
Profesorul Achimaș, părintele Planului Național de Combatere a Cancerului: „Vom avea din ce în ce mai multe cancere de tratat”
8 noiembrie, 2021
Lupta cu cancerul de sân, o privire în culisele Institutului Oncologic din Cluj – INTERVIU cu profesorul Patriciu Achimaș-Cadariu
27 septembrie, 2021
Povestea Ie de Maramu
30 octombrie, 2020
Fondatorul companiei UTILBEN, Ruben Marian: De ce trebuie eradicată corupția fără întârziere
4 iunie, 2020
OPORTUNITĂȚI de investiții în pandemie INTERVIU cu Dan Mureșan, vicepreședintele Consiliului Național al IMM-urilor

Chirurgul și deputatul clujean Patriciu Achimaș-Cadariu a primit Ordinul „Meritul Sanitar” în grad de Cavaler ...

Chirurgul Patriciu Achimaș-Cadariu, distins cu Ordinul „Meritul Sanitar” în grad de Cavaler

Opoziția divizată și alegerile într-un singur tur l-au ajutat pe Emil Boc să-și adjudece al ...

OPOZIȚIA DIVIZATĂ și alegerile într-un singur tur l-au ajutat pe Emil Boc să-și adjudece al șaselea mandat la Primăria Cluj

MDM Group a informat că începând cu 1 iulie 2024 salariul de bază minim brut ...

Salariul minim crește din 1 iulie
Șeful stafului de campanie a lui Sabin Sărmaș, replică pentru Emil Boc: „Te plimbai cu tancul sovietic prin oraș, noi te-am pus în genunchi cu praștiile”

Reles primar a șasea oară, de data aceasta cu mai puțin de 50 la sută ...

Emil Boc, după alegeri: A fost cea mai agresivă campanie împotriva mea de când sunt primar

Grecia este una dintre cele mai frumoase țări din lume, iar insulele sale sunt cu ...

TOP șase cele mai frumoase insule grecești și cum să o alegi pe cea mai potrivită pentru tine

Soarele arde, temperaturile continuă să crească, iar singura ta dorință este aceea de a te ...

ÎNGHEȚATA – desertul indispensabil pe timp de vară. Cele mai populare tipuri

Un corp frumos și sănătos necesită multă muncă și eforturi alimentare pe o perioadă îndelungată ...

Top 3 obiceiuri motivante ale pasionaților de fitness
Success message!
Warning message!
Error message!