Actrița Ramona Dumitrean ascultă rockul germanilor de la Rammstein și iubește natura

Ramona Dumitrean, cea mai în vogă actriță a Teatrului Național Din Cluj, este o profesionistă dispusă mereu să mai experimenteze câte ceva: poate schimba cu ușurință rolurile din piesele regizate de Radu Afrim, Andrei Șerban sau Tompa Gabor, cu cele din filmele de scurtmetraj, însă are o reținere când vine vorba de telenovele.
Lumea o confundă pe stradă cu Angelina Jolie, însă comparația îi displace, așa că nu insistăm.O puteți vedea la teatrul de club sau implicată în proiecte cu final neprevăzut, cum e Teatrul Imposibil. I se potrivește în egală măsură și rolul de soție, ea fiind căsătorită cu regizorul Cristian Nedea.Ramona Dumitrean e genul de femeie după care întorc bărbații capul pe stradă și se lovesc de stâlpi, însă ea nu le dă nas. Nu e o fițoasă, ci e capabilă chiar să pună mâna pe mistrie și să lucreze cot la cot cu soțul ei la căsuța pe care o consturiesc la țară. Deși este foarte ocupată în ultima vreme, Ramona Dumitrean a acceptat să stea de vorbă cu noi la o cafea.Monica Raţiu: Pe 27 septembrie are loc la Cluj premiera spectacolului “Insula”, un proiect semnat Ada Milea. Ce rol interpretezi?Ramona Dumitrean: Personajul meu se numeşte Mary. „Insula”este o adaptare după Gelu Naum, un text versificat de Ada Milea în stilu-i caracteristic și pus pe muzică.Personajul meu este genul de femeie care poate fi și pură dar și amantă în acelaşi timp, un mix între 2 tipuri de personaje: ori amanta perfectă, ori întruchiparea virginităţii. E o fiinţă găsită de un pirat, care se îndrăgosteşte de ea și îşi continuă călătoria. A avut o relaţie extraconjugală şi cu regele canibalilor şi e urmarita de bunicile ei. Este un spectacol cu foarte multă acţiune, însă nu vreau să divulg prea multe, să fie o surpriză. Personajul e o draguţă care şi cântă bine.Monica Raţiu: Cine sunt regizorii pe care îi apreciezi cel mai mult şi de ce?Ramona Dumitrean: Sunt foarte mulţi. Sunt persoane cu care am fost pe aceeaşi lungime de undă. Radu Afrim, de exemplu, e primul pe listă. Ne-am înteles foarte bine şi ne înţelegem fără să vorbim foarte mult, fără multe indicaţii, știm ce vrem şi numai dacă ne zâmbim.Un regizor cara m-a făcut să mă redescopăr, să mă văd altfel este Andrei Şerban. Cu Chris Nedea, soţul meu, am lucrat foarte mult înainte. Acum s-a stabilit o limită între viaţa personală şi cea profesională.Alţi regizori sunt Tompa Gabor, Ada Lupu cu care am lucrat la „La răscruce de vânturi”. Mai sunt mulţi alţii, sper să nu se simtă nimeni jignit pentru că nu i-am nominalizat.Monica Raţiu: Poate supraviețui un actor de la Teatrul Național cu salariul de la stat?Ramona Dumitrean: Nu, nu poate. Este jignitor de mic salariul pentru un actor, dar asta e. Sunt o funcţionară ca oricare alta. Nu te descurci, dar nici nu mori de foame. Sunt sănătoasă, am bani să îmi cumpăr haine, un parfum. Ne salvează mici inserţii culturale, să le zicem aşa: scurtmetraje, mai o voce la radio. Prefer să mănânc acasă, decât la restaurant, gătesc eu singură.Monica Raţiu: Joci și în teatrul de club. De ce?Ramona Dumitrean: Teatru de club fac cu mare plăcere. Vine să compenseze material munca de la teatru. Sunt alte spaţii şi contactul cu oamenii este altul. Cei care merg la teatru de club nu merg la cel Naţional de obicei.Monica Raţiu: Ce parere ai despre nuditatea în spectacolele de teatru?Ramona Dumitrean: Nu mă deranjează, atâta timp cât e justificată, motivată şi serveşte conceptului de spectacol. Trebuie să mă şi convingă regizorul că trebuie să fiu sumar îmbrăcată pe scenă. Estetic vorbind, e foarte bine pozitionată şi nu e gratuită, doar cu dorinţa de a şoca spectatorii.Monica Raţiu: Ai jucat şi în filme de scurtmetraj. Cum stă Clujul la acest capitol?Ramona Dumitrean: Încep să fie mici festivaluri, acţiuni care promovează scurtmetraje, le dă posibilitatea şi studenţilor la televiziune şi film să se manifeste, începe să ia amploare fenomenul ăsta.Monica Raţiu: Ce filme ţi-au placut dintre cele în care ai jucat?Ramona Dumitrean: Dintre filmele în care am jucat, multe nu le-am văzut, nu s-au potrivit timpii în care s-au rulat. Cele pe care le-am văzut sunt cu un bun prieten, Dionisis, cu care fac tot felul de mici prostioare. Toate rolurile mi-au plăcut, dar cel mai drag sufletului este un filmuleţ cu subiect atipic, „38 butterflies in my stomach”, tot cu Dionisis şi Adrian Cucu. Întamplâtor, a fost selecţionat pentru un festival de scurt metraj de la New York. Prin asta a fost şi răsplătită munca.Monica Raţiu: Ai primit roluri în filme la Bucureşti?Ramona Dumitrean: Unele le-am refuzat, crezând că nu corespund, fiind încă necunoscută şi neavând experienţă suficientă în teatru, lumea artistică, mi-a fost frică să nu-mi „ponegresc” imaginea. Mi-a fost frică de telenovele şi de unele chestii care mi-au fost propuse. Din ce mi-a fost propus şi am luat, s-a întâmplat să nu se mai facă. Majoritatea rolurilor pe care le-am luat în filme, nu s-au mai facut din varii motive. Deci sunt ghinionistă în materie de film.Monica Raţiu: Ai renunţa vreodată la teatru pentru film? Ramona Dumitrean: Nu aş renunţa la teatru pentru film. Dar aş face cu plăcere oricând film pentru că nu ştiu cu ce se mănâncă încă profesionist vorbind. Nu pot sa spun, pentru ca nu am termen de comparaţie. Prima dată să intru în industria filmului aşa cum se cuvine, după care, nu ştiu.. probabil că. Dar acum nu aş renunţa la teatru.Monica Raţiu: Cum iţi petreci timpul liber?Ramona Dumitrean: Când există timp liber, încerc alături de soţul meu, să finalizăm construcţia de la ţară. O mică căsuţă şi un teren undeva lângă Cluj, sub pădure.Adică şi gletuiesc, am tencuit, am pus şapă şi aşa mai departe. Asta fac acum eu. Acţiuni de genul ăsta. Aş fi foarte bună în construcţii, dacă m-ar lua cineva. Asta fac.Şi în timpul meu liber, când nu sunt la ţară, e de la sine înteles că mai deschid o carte sau mai urmăresc un film care-mi place sau mai ies pe o terasă cu prietenii şi mai beau un suc, ca să nu zic o bere. Depinde şi de stare.Timpul meu liber e diversificat, nu am acţiuni sau pasiuni constante. Fiind extrem de matinală, mă trezesc la 5- 5 jumate dimineaţa, pot să-mi abordez pasiunile până la 10, cand vin la repetiţii. După care seara dorm, inevitabil. Pasiunea mea e să dorm noaptea.Monica Raţiu: Daca ai putea da timpul înapoi şi ai avea din nou 18 ani, ce ai face altfel?Ramona Dumitrean: Asta cu “dacă”-urile: da, aş face. Dar nu în evoluţia esentială a mea ca persoana. Aş schimba mici chestii, acţiuni de care îmi pare rau că le-am făcut. Sau oameni, aş schimba relaţiile cu nişte oameni pe care i-am jignit. Esenţial nu aş schimba nimic, tot Ramona asta aş fi. Asta ma defineşte.Monica Raţiu: Ce îţi place în Cluj? Ce locuri? Ramona Dumitrean: Nu sunt locuri care să-mi răvăşească sufletul şi mintea şi privirea. Clujul mi se pare destul de gri încă în materie de posibile activităţi relaxante, deşi probabil sunt câteva. În afară de cluburi, terase, unde să ieşi? În materie de evenimente nu neaparat culturale, dar tot în zona asta, relaxante, sunt foarte puţine locuri.Eventual, merg în parc, la grădina botanică. Merg mai mult în afara Clujului. Pot să găsesc foarte multe resurse energetice care ţin foarte mult de natură, de o linişte interioară de care ai nevoie când eşti liber, când vrei să fii departe de urbanul costisitor şi morbid. E oarecum prea întunecat.Monica Raţiu: Esti o feministă?Ramona Dumitrean: Nu sunt feministă, dar nici nu sunt contra. Nu sunt împotriva unor idei propangardiste în ceea ce priveşte feminismul. Eu, prin excelenţă, sunt o persoană misogină şi eu am o problemă cu femeile, majoritatea prietenilor mei sunt barbaţi. La adresa mea fac foarte multe glume misogine. Nu mă deranjează, îmi face placere, atâta timp cât pot să dau o replică suficient de pătrunzătoare. Mă asociez foarte bine cu baieţii şi merg înainte.Monica Raţiu: Eşti căsătorită. Soţul tău e regizor. Despre ce vorbiţi acasă?Ramona Dumitrean: Să fii sigură că nu vorbim despre teatru. În ultima vreme vorbim despre ciment, cantitatea de ciment pe care trebuie s-o luăm, ne certam apropo de designul interior, despre cum trebuie să arate o cameră sau un perete.Singurele discuţii despre teatru sunt atunci când eu am o premieră şi îi cer o parere obiectivă. Pentru că este singurul dintre persoanele pe care le cunosc care are o părere obiectivă despre ce fac eu. În ultimul timp, pentru că încep să fredonez cântecele din „Insula” dimineaţa şi-l aud şi pe el fredonând cântecele. Poate atunci vorbim despre asta, în momentele în care eu repet.Monica Raţiu: Încheiem cu niște întrebări cu răspuns scurt. Marca preferată de haine este: Ramona Dumitrean: Tabita! (Râde). „Mabita”- pentru că dacă aş avea suficienţi bani, aş transforma-o în Mabita, să fie doar a mea.Monica Raţiu: Cei care poartă ceas sunt:Ramona Dumitrean: Pragmatici.Monica Raţiu: Lumea spune că semeni cu o actriță de la Hollyhood. Aceasta este: Ramona Dumitrean: (râde) Nu vreau sa rostesc acel nume. Angelica de la Hollywood.Monica Raţiu: Preferi o vacanță la:Ramona Dumitrean: Chinterife (Râde).Monica Raţiu: Mașina preferată este:Ramona Dumitrean: Niciuna. Dacă e să aleg, tractorul.Monica Raţiu: Actorul preferat:Ramona Dumitrean: John Malkovich- iubirea vieţii mele.Monica Raţiu: Formaţia preferată:Ramona Dumitrean: Rammstein.Monica Raţiu: Scriitorul preferat:Ramona Dumitrean: Boris Vian.Monica Raţiu: Dacă ar fi să practici un sport extrem, ai alege:Ramona Dumitrean: Contactul cu publicul, cu tine sunt sporturi extreme. În sesnsul frumos al cuvântului.