Pasionat de fotografie, unul dintre cei mai prestigioși chirurgi cardiologi ai Clujului, medicul Adrian Molnar, cel care a salvat viața fostului selecționer Ienei, pregătește o surpriză publicului TIFF: o expoziție cu fotografiile originale ale savantului și exploratorului Emil Racoviță, din expediția sa în Antarctica. În cadrul festivalului se dorește și proiectarea filmului ”Pe urmele lui Racoviță”, o co-producție National Geographic – Universitatea Babeș-Bolyai. Adrian Molnar a acordat un interviu pentru BuzzNews, în care mai vorbește despre subfinanțarea Institutului Inimii, despre coplată și costurile uriașe pentru pacient, pe care le-ar presupune privatizarea chirurgiei în România.
ARTISTUL
Dr. chirurg cardiolog Adrian MolnarSunteți multiplu premiat național pentru fotografie. De unde pasiunea chirurgului pentru arta fotografică?
Vine din copilărie, încă dinainte de a-mi dori să devin medic.Și atunci de ce nu ați optat pentru artă?
Aș fi vrut. Tata mi-a făcut cadou primul aparat foto pe la 12 ani, un Zorki 4, aparat rusesc foarte bun. Am început să fac fotografii, și m-a prins. Stăteam singur în laborator să developez filmele, m-a ajutat pe urmă și tata, când mi-a văzut pasiunea. Așa am ajuns să conduc cercul de fotografie din liceu, pe urmă pe cel din facultate, am participat la primele concursuri în cadrul Primăverii Studențești, la secțiunea fotografică. Am luat premiul întâi pe județ și locul 3 pe țară în cadrul Festivalului Cântarea României.
Prin clasa a noua visam medicină, botanică și artă fotografică. Singura facultate de fotografie era la București cu două locuri pe țară. Tata m-a îndrumat atunci spre medicină, pentru că nu aveam șanse la București. Și din fotografie nu puteai trăi atunci în România. Cel mai bine puteai ajunge la un ziar care te-ar fi trimis să-l fotografiezi pe Ceaușescu la manifestări și în uzine să surprinzi muncitori la lucru.
Petra
Petra; Adrian Molnar, pasionat de fotografia de calatorie, castiga premiul 1 la Salonul National de Fotografie Turistica in anii 2008 si 2010.De unde ideea cu Galeria Photoart, prima galerie de profil din Transilvania?
Nu a fost a mea. Am cunoscut un artist fotograf profesionist aici în Cluj. Dorind să-mi măresc fotografiile, tip tablou, pentru că mulți prieteni îmi cereau asta, am intrat în contact și m-a întrebat la un moment dat dacă nu m-ar interesa să investesc în deschiderea unei galerii în Cluj, el având alți câțiva investitori. M-a interesat ideea. Am închiriat un spațiu de vreo 60 de metri pătrați cu 3 încăperi pe strada Unirii nr. 10. Acolo functioneaza si astazi Galeria Photoart, prima galerie de profil din Transilvania. Am achiziționat cea mai bună imprimantă de pe piață, am investit în materiale superioare. Tot ce imprimăm noi e pe hârtie fotografică specială, nu simplă, care garantează că 100 de ani fotografia nu-și pierde culorile chiar dacă e expusă la lumină. Orice fotografie expusă se deteriorează în doi ani. Noi, la Photoart, imprimăm numai imagini de calitate, artă adevărată de la profesioniști sau amatori foarte buni, recunocuți. Toate lucrările sunt semnate de autor, și pot fi imprimate într-un număr limitat de exemplare, pe baza unui contract cu autorul. Toate apar numerotate (3/25 insemnând, spre exemplu, că e exemplarul 3 din 25 de imprimate).Se pot depista fotografiile prelucrate?
Sigur, tehnologia de azi permite. Nu ai voie să umbli cu așa ceva, doar în secțiunile anume existente în cadrul unui concurs de fotografie. Chiar și la secțiunile cu lucrări prelucrate se admit doar prelucrări de genul virare în alb/negru, modificare de contrast, luminiozitate, strălucire, puțin se poate lucra și la saturația culorilor.Unde vă tremură mai mult mâna, pe aparatul foto sau pe bisturiu? Dacă v-a tremurat vreodată.
Nicăieri (râde). Sigur, sunt operații în care presiunea este mare, dar întotdeauna încerc să mă calmez și să tratez fiecare pacient ca și când ar fi doar un caz obișnuit. De exemplu, când l-am operat pe Ienei. Sigur că era o presiune fantastică. Televiziunile, telefoanele, presa, știam cine este, îl admiram, știam că viața lui este în mâinile mele. Dar m-am liniștit, am considerat-o o operație obișnuită, am încercat să induc și starea asta în echipa prezentă în sala de operație și a ieșit foarte bine.
Emil Racovita, savant, explorator, speolog si biolog roman, considerat fondatorul biospeologiei
Emil Racovita, savant, explorator, speolog si biolog roman, considerat fondatorul biospeologieiCe evenimente aveți în pregătire?
Expoziție în parteneriat cu Clubul Rotary la Reghin si un Eveniment de Art Networking chiar în cadrul Galeriei Photoart, undeva în luna aprilie. De asemenea, vizam si o participare, care se afla acum în curs de materializare, în cadrul Festivalului Internațional de Artă Fotografică de la Cluj.Un eveniment mult așteptat este expoziția cu fotografiile originale ale lui Emil Racoviță. Am intrat de curand în posesia lor. Sunt făcute în acel an în care a stat izolat pe banchiza de gheață în Antarctica. S-a realizat și un film, ”Pe urmele lui Racoviță”, de către o echipă condusă de cei de la National Geographic în colaborare cu Universitatea Babeș-Bolyai, care a mers în Antarctica pe urmele savantului. În colaborare cu universitatea vrem să facem o expoziție cu fotografiile originale ale lui Racoviță, făcute pe sticlă, și fotografiile echipei care i-a refăcut traseul.Am înțeles că filmul va fi terminat de montat până la TIFF, organizatorii dorind să-l prezinte. Noi am dori ca expoziția să aibă loc tot în cadrul TIFF.Ce părere aveți de expoziția Human Body de la Antipa, cu exponate umane, cadavre? Unii o aseamănă cu experimente naziste a la Mengele, alții o justifică în numele științei sau a artei.
Mi se pare o idee sinistră. Nu o consider în niciun caz artă.
SITUAȚIA LA INSTITUTUL INIMII
Înțeleg că s-a ajuns la situația de a nu fi fonduri pentru operații.
Niciodată n-au fost fonduri suficiente pentru operații. Mereu ne-am plâns de lipsă de materiale. Dar chiar așa ca acum, nu. Lunile acestea am trăit cea mai mare criză de când sunt aici.Și ministerul ce zice?
Nu zice nimic. Nu ne dă niciun răspuns. Am făcut adrese peste adrese. Se pare că nu doar Clujul e în situația asta, tocmai mi-a confirmat și profesorul de la Iași că sunt în aceeași situație.Credeți că în condițiile acestea ar fi mai fericită scoaterea medicinii din sistemul public și lăsată numai urgența?
Chirurgia cardiacă nu se poate lăsa doar în privat în România, decât pentru un număr foarte limitat de oameni. Nu știu câți ar putea plăti minimum 5000 de euro pentru o operație, fără să fie deloc umflat prețul. Cam acesta e costul minim, pentru că materialele sunt foarte costisitoare. Cel mai fericit ar fi să avem sistem de asigurări private, care să-ți plătească operația, dar uite că la noi încă nu s-a dat voie sa intre acest sistem.Dar de casele de asigurări de sănătate ce știți, se vor desființa?
Nu știu ce va fi. Aud că se tinde foarte mult pe regionalizare, asta văd că e intenția Guvernului. În ce măsura va ajuta asta medicina, nu știu. Se vor concetra într-un singur punct problemele a 7, 8 județe. Cred că mai eficient era ca fiecare județ să-și rezolve probleme.Dacă nu vi se va răspunde în continuare la adrese, veți ajunge probabil în situația critică să nu puteți prelua o urgență.
Da, se poate să ne vină bolnavul să moară aici la ușă, pentru că nu avem materiale. Am trimis adrese, s-a făcut interpelare în Parlament, prin care s-a cerut ministrului să răspundă de ce Institutele de boli cardiovasculare din România sunt subfinanțate. Ni s-a spus că se va răspunde în termen de două săptămâni, adică luni, 1 aprilie.Vă dați seama ce poate să fie în sufletul unui om care știe că trebuie să fie operat pe inimă, și la care tu ca medic îi spui ”Așteaptă încă o lună, două”, când el știe că poate să facă un infarct în orice clipă. Avem o listă de 360 de bolnavi care așteaptă în momentul de față.Cum vi se pare ideea coplății. Rezolvă ceva?
Este o glumă. Ce poți să faci cu 10 lei pe pacient? E total irelevantă, când cheltuiești cu un bolnav, să zicem, 5800 de lei, ce faci cu 10 lei?Ce le putem recomanda acestor bolnavi care sunt nevoiți să aștepte?
Să nu facă efort, să nu iasă în frig (diferențele de temperatură sunt periculoase), să încerce să evite orice fel de stres.L-ați salvat pe Emeric Ienei…
Da, dânsul a venit cu cardiopatie ischemică, cu o criză de angină pectorală puternică. Eu eram la Poiana Brașov, la Congresul Național de Chirurgie Cardiacă. Am plecat mai mulți colegi din clinică și au rămas tinerii pentru a asigura urgențele. Am fost trezit sâmbătă de dimineață de un coleg mai tânăr, care era de gardă și mi-a spus că avem o urgență și despre cine este vorba. Televiunea era deja la poartă. Fiica dânsului fiind din București își punea problema dacă nu ar fi mai bine să meargă acolo, dar dânsul a spus ”Nu, vreau la Cluj”. Imediat m-am urcat în mașină și am venit acasă. L-am găsit într-o stare relativ bună, nu mai făcuse crize, era sub observație, era liniștit. Duminică dimineața am intrat în operație. Totul a decurs foarte bine. Chiar zilele trecute s-au împlinit șase luni de la intervenție. În timpul meciului recent Ungaria-România crainicul a precizat că este ziua domnului Ienei. I-am scris un sms în seara aceea și a doua zi m-a sunat dânsul să-mi mulțumească. Mi-a zis că se simte excelent.Ce regim de viață trebui să respecte acum?
În principiu spunem așa: după o operație reușită pe inimă, bolnavul trebuie să se considere un om sănătos, un om normal care trebuie să respecte câteva reguli de viață. Trebuie limitat efortul în primele luni, după care se poate relua un regim de efort treptat, funcție de vârstă, sex, obiceiuri, etc.Regimul alimentar depinde de boala în cauza. Pentru un bolnav coronarian, un regim cu puțin colesterol și grăsimi (carne de porc grasă, mezeluri grase, brânzeturi grase, ouă, vânat, pește gras). Grăsimile vegetale sunt permise. La cei cu boli valvulare trebuie un regim cu mai puțină sare, pentru că reține apa și este periculos pentru ei.Jogging-ul era recomandat pentru inimă, dar au apărut voci care spun că alergatul prea mult ar dăuna, ar eroda organismul?
Face foarte bine. Recomand, dar în zone puțin poluate, nu pe stradă pe lângă mașini. Eu practic tenisul, dar cu ani în urmă alergam în Babeș. Veneau în fiecare dimineața medici, ingineri, ne cunoșteam deja. În fiecare dimineață la ora șase eram cu toții acolo. Și acum sunt tot acolo. Unii au fost internați la noi cu tromboflebite, au ieșit și s-au dus iar la alergat.
PROFESIONISTUL… și aberația Elenei Ceaușescu
Cum ați ajuns să practicați medicina și de ce ati optat pentru chirurgie?
Eram un fel de copil al Clinicii Chirurgie II, încă din anii de liceu, clasa a 9-a, a 10-a, când veneam des la mama la serviciu și m-am împrietenit cu foarte mulți dintre chirurgii tineri interni de acolo, care azi sunt profesori: profesorul Rădulescu, profesorul Mironiuc. Eram de vârste oarecum apropiate. Eu dintotdeauna mi-am dorit să mă fac chirurg.Cine v-a inspirat cel mai mult in carieră?
Profesorul Kaufman mi-a fost un prim mentor. Mi-a condus lucrarea de licență, pe urmă teza de doctorat. Dânsul mi-a pus prima dată bisturiul în mână și am lucrat foarte mult timp alături de el, și în clinică și în cercetare, fiind un om deosebit, și care neavând copii s-a atașat foarte mult și a strâns în jurul lui foarte mulți tineri, pe care i-a îndrumat: în cercetare, în clinică, ne ducea la conferințe naționale, ceea ce foarte puțini profesori făceau. I-a plăcut întotdeauna să fie înconjurat de tineri. Apoi a fost profesorul Bârsan, care a condus clinica 20 de ani, și 3, 4 chirurgi cu care am lucrat în SUA, Anglia și Italia, adevărați profesioniști, de la care am învățat foarte mult.Cum a fost viața în regimul trecut pentru un student, un rezident și un practician?
După ce am terminat facultatea, vreo șapte ani, am practicat medicina generală, pentru că am prins exact perioada în care Ceaușescu a interzis examenele de specializare la medici. Eu am terminat facultatea în 1983, a fost ultimul în an în care s-a dat un examen de rezidențiat în România, fiind întrerupte până în 1990. Familia Ceaușescu era de părere că un medic trebuie să știe să facă de toate. Ei au fost împotriva specializărilor stricte, ceea ce era o absurditate imensă și s-au întrerupt examenele de specialitate. Imediat după terminarea facultății, internul devenea rezident, sau secundar în specialitatea respectiva, cum i se spunea atunci. Mai făcea încă trei ani de zile și devenea medic specialist. Asta a fost până prin anii 80, după care, intrând tovarășa Ceaușescu în mediul academic, a început să-l influențeze. La un moment dat, într-un cerc mai restrâns, a spus: ”Ce, cum adică un medic să fie mai întâi secundar și pe urmă primar?! Trebuie să fie mai întâi primar și după aceea secundar!” Evident, nimeni nu a îndrăznit atunci să-i explice că secundarul este un medic care încă învață, iar primarul este unul gata format. Și a interzis specializarea. Ce atâtea examene și specialiști? Nu, un medic trebuie să știe de toate când termină facultatea. Așa că în 1983 s-a dat o lege, prin care după terminarea facultății mai trebuia să faci obligatoriu trei ani de stagiu. Asta însemna că după ce terminai cei șase ani de facultate, se făcea o repartiție pe țară, în care medicii (deja erai medic cu examenul de licență luat), mai făceau încă trei ani, câte șase luni într-o specialitate, prin rotație: șase luni chirurgie, șase luni ginecologie, șase luni interne, șase luni infecțioase, șase luni policlinică ș.a.m.d. Trebuia să știi de toate. Bineînțeles că era o pierdere de vreme. Eu cei trei ani am reușit să-i fac la Chirurgie II cu ajutorul profesorului Kaufman. Mă duceam la restul doar pentru a da examenul.Care e rata de succes a clinicii la operațiile pe inimă?
Indicatorul este rata de mortalitate, iar la noi este una foarte bună. La operațiile coronariene, care sunt cele mai frecvente, rata de mortalitate în clinica noastră e undeva de 2 – 2,5 la sută, care este foarte bună. Toate centrele mari din lume au sub 3 la sută. Problema noastră e lipsa de materiale. Noi amânăm operațiile din acest motiv.Care este moto-ul dvs în viață?
Să încerc întotdeauna să fac ce este corect și bine pentru aproapele meu.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale
Mereu activ
Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
