ANALIZĂ SSIF BROKER: Câte locuri de muncă a creat sectorul privat american

Sectorul privat american a creat doar 130 mii locuri de muncă în octombrie, conform Raportului ADP, în decelerare de la 145 mii în septembrie şi, totodată, sub estimările pieţei (150 mii), scrie SSIF BROKER.Această evoluţie confirmă faptul că economia a resimţit intensificarea problemelor fiscal-bugetare la începutul trimestrului IV. Companiile din sectorul de servicii au generat 107 mii noi locuri de muncă, în timp ce companiile din industria prelucrătoare şi sectorul de construcţii au creat 5 mii, respectiv 14 mii noi locuri de muncă. Cele mai multe noi locuri de muncă au fost generate de companiile mare (81 mii), urmate de companiile mici (37 mii) şi cele medii (13 mii).La penultima şedinţă de politică monetară din acest an Rezerva Federală a decis menţinerea dobânzii de referinţă la (0%-0,25%) şi a programelor de cumpărare de active (85 mld. USD pe lună pentru titluri de stat şi titluri ipotecare), decizii în linie cu aşteptările pieţei. Comunicatul şedinţei de politică monetară pare mai agresiv, exprimând probabilitatea ridicată a inflexiunii politicii monetare pe termen scurt (3-6 luni): deşi afectează temporar mersul economiei, ritmul potenţial de evoluţie a economiei se ameliorează, în accepţiunea băncii centrale: „… Fiscal policy is restraining economic growth … growing underlying strength in the broader economy …”. Conform acestui Comunicat, economia americană a evoluat la un ritm moderat în perioada recentă, remarcându-se evoluţia bună a consumului şi investiţiilor, care a contrabalansat semnalele de decelerare la nivelul pieţei imobiliare (în contextul dinamicii preţurilor la case şi a costurilor de finanţare în ultimele luni). Referitor la binomul inflaţie/şomaj FED menţionează persistenţa la un nivel ridicat a ratei şomajului, dar şi a inflaţiei la un nivel sub ţinta băncii centrale. În ceea ce priveşte factorii de risc pentru economia americană, FED notează o atenuare a acestora pe parcursul ultimelor trimestre, menţionând că presiunile inflaţioniste ar putea creşte gradual pe termen mediu (în convergenţă către ţinta de 2% an/an). Practic, comunicatul FED exprimă faptul că amânarea procesului de inflexiune a politicii monetare este strict temporară, demararea acestuia fiind dependentă de continuarea ameliorării condiţiilor din piaţa forţei de muncă, dar şi de convergenţa inflaţiei către ţintă: „… ongoing improvement in labor market conditions and inflation moving back toward its longer-run objective …”. De altfel, FED atrage atenţia cu privire la faptul că nu există un calendar prestabilit privind procesul de normalizare a politicii monetare: „…. Asset purchases are not on a preset course … decisions … contingent on the Committee’s economic outlook as well as its assessment of the likely efficacy and costs of such purchases…”.