Anglia, repere pentru călătorii grăbiţi GALERIE FOTO

Dacă ajungeți pentru prima dată în Londra și stați prost cu timpul, puteți lua pulsul orașului chiar și stând pe o bancă în centru. O sa vă treacă pe sub nas toate națiile pământului, bancheri sclifosiți, celebrele autobuze roșii, cu etaj, sau elegantele taxiuri negre. Dacă aveți ceva energie și mai ales chef se deschid și alte posibilități.Puteți da o fugă până la Palatul Buckingham, reședința Reginei Elisabeta, unde zilnic, în timpul săptămânii, de la ora 11:30, are loc schimbarea gărzilor. Miile de gură cască o să va împiedice să faceți fotografiile pe care le visați pentru premiul Pulitzer, asta dacă nu cumva știți să dați din coate ca un adevărat fortoreporter.Ceremonia, supravegheată atent de garda călare, înseamnă sunet și culoare. Veți putea admira uniforme militare și steaguri unice ale detaşamentului de la St. James’s, care mai pe deasupra si un arsenal plăcut auzului – tobe și instrumente din alămuri. La finalul ceremonialului, se predau cheile palatului. Vechea gardă pleacă apoi spre cazarma Wellington. Din cauza înghesuielii, nu voi ști niciodată cine a trecut cu caleașca regală prin dreptul meu.De la palat, ajungem în 20 de minute la Palatul Westminster, reședința numărul unu a monarhiei evului mediu, actualmente sediul Parlamentul britanic. Palatul Parlamentului este flancat de doua turnuri cam de 100 de metri – Victoria Tower si celebrul Big Ben, al carui orologiu a fost montat în 1858 de Sir Benjamin Hall.Turnul Londrei, construit pe malul Tamisei în 1076, a fost folosit ca reședință de regele Carol al II-lea și a adăpostit totodată Observatorul Astronomic și chiar o grădină zoologică. Pușcăria din turn ascunde povești de groază care îi inspiră pe cei care cred în fantome. Aici și-au trăit sfârșitul reprezentați ai familiilor căzute în dizgrația regelui. Printre cei care n-au mai ieșit vii din Turnul Londrei se numără arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Becket, sau Anna Boleyn, a doua soție a regelui Henric al VIII-lea. Fantomele celor uciși bântuie și acum coridoarele turnului.Dincolo de Tamisa, un ochi uriaș veghează orașul: „London Eye”. N-am urcat în uriașul carusel, însă cred că Londra se vede tare frumos de la înălțimea de 135 de metri la care poți urca ca pasager al uneia dintre cele 32 de capsule din sticlă. După ore întregi în care am alergat pe străzile cosmopolitului oraș, ajungând la muzee, catedrale sau in celebra Piata Trafalgar, am obosit. Ne-am consolat într-o cafenea elegantă la gândul că Londra va rămâne în același loc, cu surprize care ne vor fi rezervate pentru data viitoare.[slideshow]Apoi am luat masa într-un restaurant asiatic si ne-am dus la un concert cu Guns’N Roses, la O2 Arena, pentru care o prietenă stabilită în Anglia cumpărase bilete cu o lună înainte. N-am putut intra cu aparatul foto. Concertul mi-a amintit iarăși de adolescență. Chiar dacă nu am fost niciodată fanul lui Axl Rose, mi-a făcut plăcere să ascult din nou, de această dată live, November Rain, Don’t Cry, Welcome to the Jungle, Paradise City sau Sweet Child O’ Mine, chiar dacă pe scenă nu se mai aflau de data aceasta toti vechii membri ai trupei. Piesele de pe albumul „Chinese Democracy” nu mi-au prea plăcut, trebuie să recunosc. Inainte de Guns N Roses, a cântat o trupă pe care nu am recunoscut-o, spre rușinea mea, decât după a treia piesă: Skid Row (mai țineți minte Monkey Business?). Foarte tari, foarte nervoși, cu un Sebastian Bach în mare formă.Am ajuns apoi și la Cambridge, ca turiști, nu la studii. Din cei 110.000 de locuitori ai orașului, peste 22.000 sunt studenți, așa că atmosfera este foarte prietenoasă și vie. În Regatul Unit, Universitatea Cambridge este a doua ca vechime, după cea din Oxford. Filologii, matematicieinii și fizicienii simt un fior: aici au predat Erasmus din Rotterdam sau Isaac Newton.În centrul acestui mic oraș am văzut mii de bicicliști. E o senzație bună să vezi o asemenea majoritate, să înțelegi că dominația mașinii poate fi întreruptă într-un mod cât se poate de pașnic și ecologic. De altfel, în Cambridge există atât de multe pietonale încât bicicleta este absolut necesară persoanelor dinamice. Pe urmă, mi-a plăcut râul Cam, unde se face punting prin zona colegiilor (punt e numele unei bărci propulsată cu ajutorul unui băț lung).În Anglia am locuit în Stowmarket, un mic orășel situat în apropiere de Ipswich. De acolo am făcut și alte mici excursii, în zone mai puțin turistice dar care ne-au ajutat să înțelegem mai bine spiritul Angliei. Dacă ajungeți vreodată în Ipswich, sigur o plimbare prin port o să vă stârnească apetitul pentru “Fish & Chips”, una dintre cele mai simple și populare rețete de mâncare (peștele e gătit cu făină și bere). Încurajați de infrastructura impecabilă, ne-am aventurat și la țară, unde viața e molcomă iar micile restaurante, de familie, foarte primitoare. Acolo, încă sunt locuite case mai vechi de 800 de ani, iar dictonul lui Blaga “veșnicia s-a născut la sat” este la fel de valabil ca în România.