BĂTRÂNEȚEA ACTIVĂ

BĂTRÂNEȚEA ACTIVĂ”Profilaxia este metoda principală
de întârziere a fenomenelor de
îmbătrânire și evitare a stărilor de
boală ale vârstnicului.”
ANA ASLAN
„Un om poate îmbătrâni ca organism,
niciodată ca spirit.”
CICEROCercetătorii gerontologi sunt preocupați, nu atât de prelungirea vieții în sine, cât mai ales de realizarea unei bătrâneți active. În sfera filozofiei despre viață, este cuprinsă și filozofia bătrâneții, existând o notă particulară în felul cum se reflectă în conștiința omului această ultimă perioadă a existenței sale. Important este, ca modul în care gândește să se regăsească într-o atitudine comportamentală, pe care să o adopte cât mai din timp, căutând să devină mai cumpătat, să înțeleagă și să prețuiască mai mult fiecare etapă de viață, cu aspectele ei pozitive și negative.
Fondatorii gerontologiei științifice românești – academicienii Parhon și Aslan – prin studii cunoscute și recunoscute, au reușit să imprime o concepție optimistă, atât de necesară abordării fenomenelor complexe ale bătrâneții. Academician Ana Aslan a dat speranța unei bătrâneți active, a concretizat o șansă. H. Mahler afirma : „Îmbătrânirea nu este pur și simplu un proces fizic, ci o stare a minții. Imaginea persoanei bătrâne ca una bântuită de boală, dincolo de capacitatea de a iubi, incapabilă de a se îngriji și mai puțin de a face servicii altora, este greșită. Bâtrănii trebuie ei înșiși să joace un rol mai activ, să-și revendice drepturile de a participa la activități de îngrijire medicală și socială.”
Bătrânețea se prezintă în diverse ipostaze, dar ne place să tindem spre ceea ce afirmă Warwick Deeping: „Bătrânețea – căderea frunzelor, mirosul fumului de buruieni aprinse, ultimii trandafiri roz în lumina umedă a soarelui de toamnă, o lume de basm și un cer de azur.”
Este legitimă dorința de a intra în posesia unor remedii ale acestei uzuri, a unei rețete care să asigure o viață îndelungă și activă. Și acestea cu atât mai mult cu cât este știut că tinerețea se oferă, generoasă, în timp ce bătrânețea trebuie „cucerită”. A îmbătrâni cum se cuvine, este în același timp o știință și o artă. Viața trebuie organizată prin selecție și adaptare, prin găsirea celor mai sigure modalități de a lupta împotriva unor factori care influențează și accelerează îmbătrânirea.
Este o adevărată știință ca oamenii să se alimenteze corect la această vârstă pentru ca trecerea anilor să nu însemne colectarea de noi boli. O alimentație judicioasă, rațională, presupune calitate, o anumită valoare calorică și un anumit ritm, atribute menite să prevină bolile frecvent întâlnite la vârstnici: diabet, obezitate, aterioscleroză, hipertensiune arterială, poliartroze, carențe alimentare și vitaminice.
Majoritatea longevivilor au avut în cursul vieții o alimentație mixtă. Pentru o viață îndelungată în stare de sănătate, o mare importanță o au aportul caloric moderat și prepararea cât mai simplă a alimentelor. Majoritatea celor care au depășit vârsta de 85 de ani, au mâncat de 3-4 ori pe zi și au avut un program regulat de masă, în care masa principală a fost cea de prânz.
În cadrul tipului de alimentație mixt, consumul de carne a fost moderat. În meniul marilor longevivi (95 de ani și peste), un loc important îl deține alimentația lacto-vegetariană. Peștele este apreciat și el ca un factor favorizant al marii longevități. Consumul de pâine, paste făinoase, grăsimi animale, zahăr și produse zaharoase, se corelează cu indici scăzuți de longevitate.
De asemenea, mișcarea fizică nu trebuie să lipsească din viața niciunei persoane. Ea întreține o condiție satisfăcătoare a parametrilor funcționali cardiovasculari și ai sistemului osos și articular, creează un anumit echilibru psihic, generează sentimentul tonic de independență și utilitate. Pe de altă parte, sedentarismul – lipsa mișcării fizice – însoțit de supraalimentație și alți factori nocivi, favorizează apariția aterosclerozei, a hipertensiunii arteriale, reumatismului cronic degenerativ.
Activitatea fizică joacă un mare rol în menținerea greutății corporale, efortul fizic fiind mijlocul cel mai simplu și fiziologic de control și reducere a plusului de greutate. Prin arderea zilnică a 100 kcal – ceea ce corespunde urcării zilnice a scărilor timp de 5 minute, sau unui interval de 20 de minute de alergare, sau unuia de 15 minute de mers pe bicicletă – se ajunge în răstimp de 1 an la un minus de 4-6 kg.
Longevitatea este condiționată de factori genetici, fizici și sociali. Cercetările epidemiologice au relevat factorii ecologici implicați în determinismul longevității, iar observațiile clinico-gerontologice au evidențiat datele morfo-funcționale care conturează profilul longevivului, care sunt apropiate de cele ale persoanei adulte.
Profilul psihologic al longevivilor se caracterizează printr-o bună capacitate de adaptare la condițiile de viață, o motivație a acțiunilor, sociabilitate și optimism. Starea de longevitate nu este rezultatul unor măsuri adoptate numai în ultima perioadă a vieții, ci își are originea într-o conduită echilibrată, respectată pe parcursul întregii vieți.
Dintre factorii psiho-sociali cu rol sanogenetic, armonia vieții de familie, generatoare de satisfacții și realizări, influențează favorabil durata vieții. Împlinirea familială, printr-o relație conjugală armonioasă și prin roadele ei firești, copiii, influențează determinant starea de sănătate. Legătura afectivă în sânul acestor familii este atât de puternică, încât pierderea unui membru – părinte, copil, soție – este o traumă psihică de mare intensitate. Se știe, de altfel, că psiho-sociologii acordă un punctaj maxim stresului afectiv de acest gen.
Modelul familiei tradiționale este benefic în dublu sens: bunicii și părinții își mențin tonusul și vigoarea văzându-și viața și preocupările continuate de copiii lor, iar aceștia din urmă găsesc în preajma bunicilor liantul afectiv al familiei, sfatul înțelept de care au nevoie – rezultat al instruirii și experienței de viață.
Afecțiunea vârstnicilor se traduce prin înțelegere, bunătate și dărnicie și este lipsită de condiționarea și tendința de posesiune întâlnite la adulți. La întrebarea: unde este locul vârstnicului? – răspunsul este clar: în modelul tradițional al familiei, cu adaptările de rigoare la viața contemporană.
Ritmul actual accelerat al vieții, bombardamentul informațional, tehnicizarea, caracteristicile societății contemporane, au schimbat cu rapiditate modelele și conceptele tradiționale.
Viața psiho-socială este specifică ființei umane și schimbările survenite în acest domeniu au o mare rezonanță în conștiința omului, efectele lor putând fi, de multe ori, imprevizibile.
Din punct de vedere al reliefului, în România există condiţii naturale prielnice longevității. În trecut, zonele cu altitudinea cuprinsă între 800 și 1000 de metri, era considerată ca având cea mai mare proporție de longevivi, cel mai mic procent având zonele de câmpie. În ceea ce privește clima, influența cea mai favorabilă o exercitau climatul marin și cel al Deltei Dunării, urmate de zona de sud-vest, apoi climatul continental din Moldova, Buzău, vestul Dobrogei, dar ca urmare a dezvoltării socio-economice, se constata o tendință de uniformizare teritoriala a indicilor de longevitate.
Starea de sănătatea a populației este influențată și de numeroși factori de mediu social. Dintre aceștia, cei mai semnificativi, care au rol asupra stării de sănătate și asupra duratei de viață ar fi: gradul de instruire, securitatea economico-socială a individului și familiei, venitul mediu pe cap de locuitor, legislația muncii, condițiile igienico-sanitare ale locuinței, alimentația, asistența medicală ș. a.Sursa: Mircea Dumitru, Bătrânețea activă, Editura Medicală, București, 1984Maria Rusu
– membru activ al Fundației pentru Îngrijirea Vârstnicului –