Bechtel, autostrada si ardelenii

Când a lucrat, Bechtel a înghițit potrivit unor calcule 15,6 milioane de euro pe kilometru de autostradă, iar acum, că sta cu mâinile-n sân, încasează un purcoi de bani. Nici nu știi ce e mai bine: să stea sau să lucreze?În emisiunile mele de la Realitatea TV Cluj, toți politicienii, fără excepție, și-au asumat câte o bucățică din Autostrada Transilvania, toți și-au arogat merite pentru această gaură neagră a bugetului național. Pesediștii pentru contract și inaugurarea lucrărilor, liberalii pentru pregătirea frontului de lucru, iar pedeliștii pentru turnarea asfaltului pe cei 52 de km la care s-a lucrat ani de zile. Niciunul nu înțelege că nu se poate mândri cu așa ceva, că în fond unora ar trebui să le fie chiar rușine.Doar la București s-au îngrozit unii privind în măruntaiele nesătule ale unei companii parașutate în România ca într-o țară din lumea a treia, la schimb, zice-se, cu primirea noastră în NATO: “Pentru ce s-a intamplat la Autostrada Transilvania, Ceausescu ii spanzura pe toti”, spunea fostul ministru al Transporturilor, Radu Berceanu, despre contractul cu Bechtel. Nimeni n-a fost spanzurat. Dimpotriva.Clauzele din contractul ținut secret permit pare-se companiei Bechtel sa lucreze in Kosovo, unde a transportat utilaje folosite anterior in Ardeal, si sa fie platita in continuare in Romania, desi șantierul e pustiu. Cât încasează aici? Deputatul Uioreanu a facut un calcul: costurile indirecte de capital sunt 1 milion de euro în fiecare lună, costurile de neutilizare a echipamentelor, sute de mii de euro lunar, costurile de refacere şi reparare a lucrărilor degradate în Bihor, milioane de euro. Plus costurile cu penalităţile pentru lucrările neplătite: 500.000 euro/lună.Prin închiderea șantierului din zona Cluj, au fost afectați în jur de 10.000 de oameni – angajați direcți ai companiei și ai subcontractorilor. Și atunci, cu ce ne putem lăuda? Politicienii de la Cluj nu au reușit nici măcar să studieze acest contract cu care se laudă în campaniile electorale, pentru a înțelege postfactum în ce rahat am intrat.Realitatea este că din 415 km ai autostrăzii Brașov-Borș, după şapte ani s-au făcut 52 de km, între Câmpia Turzii şi Gilău (aproximativ 10 la sută din total), iar din suma prevăzută în contract (2,2 miliarde de euro) s-a cheltuit aproximativ jumătate. Autostrada ar fi urmat să fie gata în 2012. Ulterior, termenul a fost prelungit cu un an. Cred că mai putem adăuga vreo 20 și foarfeca pentru panglici a lui Boc va rugini.În lumina acestei realități, faptul că ministrul cu coc al Transporturilor, Anca Boagiu, a semnat cu omologul său din Ungaria un acord de conectare a autostrăzilor din cele două țări, e de un cinism infinit. Ce conectăm? Eventual o minciună românească cu o autostradă ungurească. Asta da.Suntem proștii pământului pentru că am plătit 15,6 milione de euro pe un kilometru de autostradă, când standardele de cost aprobate la București sunt de maxim 5,9 milioane de euro pe km. De ce pentru Bechtel s-a facut excepție? Cred că până și regii asfaltului ar lucra mai ieftin decât aceasta companie. Uite, s-a întâmplat și asta: am ajuns să-i prefer pe ei americanilor.Revin la obsesia fatalistă a ultimilor ani: marea problemă este că acest contract a fost atribuit prin încredințare directă, adică fără licitație, motiv pentru care lucrarea nu poate fi finantata din fonduri comunitare. Si ca, potrivit unor zvonuri, prin acest document România și-a asumat obligații, iar americanii, drepturi. Inclusiv dreptul de a ne sfida, pe banii nostri.Eu personal aș vota pentru reziliere. În fond, m-am săturat de Bechtel, de rânjetul celor care-și umplu sacul cu bani fara ca eu sa fiu multumit de ce primesc in schimb. Ce te faci, însă, dacă fostul ministru Ludovic Orban are dreptate, iar în contract scrie într-adevăr că despăgubirile pe care statul român va trebui să le plătească firmei Bechtel daca va cere rezilierea contractului vor fi de “sute de milioane de euro sau chiar de un miliard”?Dacă e adevărat că in cazul unei rezilieri unilaterale în contract apare clauza potrivit căreia aliniamentul stabilit pe traseul autostrăzii statul român nu poate să construiască timp de doi ani, până în momentul când se va finaliza procesul în faţa instanţelor internaţionale de arbitraj?Oare ce scrie în contract? De 7 ani, niciun politician de la Cluj nu a fost capabil să afle care sunt de fapt termenii acestui contract. În ce condiții putem spune “pa!” unei firme care și-a vârât mult prea adânc mâna în bugetul nostru? Iată-ne, așadar, blocați. Încremeniți în proiect. Figuri triste ale lui “dacă” și-ale lui „parcă” privind în zare, spre capătul deprimant al unei centuri de 52 de km care refuză să se transforme într-o autostradă cu cap și coadă, ca și în promisiunile din campaniile electorale.