Am “investit” încă un an din viață într-o țară care pare să-și fi pierdut total capacitatea de retenție a cetățenilor cu aspirații ușor mai mari decât cele la o găleata personalizată (musai roșie) sau la un kilogram de făină ori zahăr, toate primite gratuit (în anii electorali) de la generoșii “oameni de bine”.
Ca atare, va propun să fim recunoscători pentru faptul că anul ce mai are puțin și se sfârșește, ne-a adus șansa să tragem multiple învățăminte, care mai de care mai interesante și mai utile deopotrivă nouă și generațiilor viitoare.
Ei bine, generațiile viitoare ar fi bine să știe că noi, încă de la început de an 2017, am învățat că noaptea nu este un sfetnic bun pentru cei care încearcă să emită, “pe răcoare”, ordonanțe privind grațierea „nenorocoșilor” sau modificări „neinspirate”, dar bine gândite, ale codurilor penale.
Tot în aceeași perioadă, am descoperit cu surprindere că părinții pot fi amendați pentru îndrăzneala de a refuză să-și transforme copiii în “yesmanii” pe voturile cărora să se ridice generații viitoare de politicieni “reinventați”.
Mai târziu în an, am remarcat că, în țara noastră, până și “cotcodac”-ul poate fi impozitat, odată ce a fost “emis” lângă vreun ou neștanțat. Chiar mai mult decât atât, „providența” ne-a ajutat să aflăm chiar că ADN-ul nostru haiducesc își poate găsi manifestare până și în codul fiscal, prin prevederi ce iau de la săraci pentru a oferi celor “destepți”, care fac afaceri cu statul.
Odată cu toamnă târzie, am realizat și că guvernanții pot inventa noi feluri de politică, și anume: “politica ecvestră”, pentru protejarea unui partid care se strofoacă nespus de mult să demonstreze că calul (cacofonie intenționată) poate fi un real simbol al potenței crescânde.
Toate acestea, pe fondul înțelegerii faptului că în politică românească, codul galben de prostie și mitocănie pare să nu expire niciodată.
Anul 2017 a fost deci o excelentă ocazie de a realiza că aptitudinile pentru virtute sunt native și țin de cu totul alte culori ale sângelui decât cele ce se regăsesc în venele politicienilor români.
Îndoliatul final de an ne-a adus și șansa unor concluzii de-a dreptul “medicale”, căci am putut realiza că pierderile de memorie pot transforma orice politician bolșevic în sincer monarhist.
Iată așadar că, deși marcat de multe încercări, anul 2017 are și laturile lui pozitive.
Sperăm însă ca sfârșitul de an să nu ne aducă și șansa de a afla că, în România, până și una dintre ultimele bucurii esențiale ale populației (libertatea de exprimare) poate să devină obiect al supravegherii și interzicerii politice sau că România poate fi pusă – din nou – între parantezele istoriei, acolo unde numai comanda “americănească“: ignore mai funcționează.
Așa să ne ferească Dumnezeu!
AUTOR: Mihai Talpos, Managing Partner Scoala Informala de IT