Bogdan Glăvan, profesor universitar doctor în economie la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti, comentează pe blogul personal decizia Indiei de a interzice cele mai mari bancnote, ca o măsură de luptă împotriva evaziunii fiscale.
Este haos în India după ce Guvernul a decis, peste noapte, să declare fără valoare bancnotele mari, de 500 de rupii (circa 7 dolari) și de 1.000 de rupii. Guvernul vrea prin această măsură ca evazioniștii să declare toți banii.
Mai mult, autoritățile au pus o limită de 10.000 de rupii pe zi la retragerea banilor din bănci și bancomate, relatează BBC. În plus, pe aeroporturi, în gări, spitale și benzinării, aceste două bancnote pot fi folosite numai până la miezul nopții. Cele două bancnote înseamnă circa 85% din totalul pus în circulație.
”Degeaba au economiști educați la marile universități americane, fiindcă acolo au învățat doar la gât cravatei cum se face nodul, asta dacă nu cumva au fost îndoctrinați cu cea mai modernă variantă de socialism. Degeaba, dacă măsurile pe care le iau sunt pur staliniste.
Spre deosebire de regimurile inapoiate precum cel din India, in „democratiile” avansate din Occident lupta impotriva cash-ului se duce mai pe ocolite. Dar cu acelasi scop: perpetuarea dominatiei unei elite corupte asupra restului societatii.(…)
Lăsând la o parte faptul că economia subterană este ea însăși cauzată de politicile sufocante ale statului, deci că măsura luată nu rezolvă problema de fond, ea este de-o prostie infinită, care denotă mai degrabă disperarea politicienilor. Măsuri similare au luat de-a lungul istoriei regimurile comuniste. De exemplu, “reforma monetară” din România din 1947 sau din 1952, așa-numita “stabilizare”. De fapt o confiscare, care să îngroape definitiv țăranii și mica burghezie. Sau, mai recent, stabilizarea din Coreea de Nord, din 2009, care a urmărit practic confiscarea averilor celor care îndrăzniseră să ridice un pic capul, să vândă ceva legume sau să facă un pic de bișniță în cel mai îngrozitor regim de teroare din zilele noastre.
Interzicerea cash-ului lovește în micii producători, în cei care au acumulat o brumă de capital. Lovește în ideea de muncă și economisire, subminând producția. Absolut, dacă pui biciul pe popor este posibil să stârpești economia subterană; nu-mi imaginez că în Coreea de Nord au prea multă. Dar la ce servește asta, în afară de creșterea inegalităților, de subjugarea majorității de către o elită dominantă, totul în numele combaterii corupției?”, notează Bogdan Găvan pe blogul personal, Logica Economică, unde puteți citi textul integral.