Biserica Ortodoxă prăznuiește pe 6 ianuarie Botezul Domnului, eveniment cunoscut în popor și ca Boboteaza. Hristos a primit botezul la 30 de ani, vârsta maturității la evrei.Botezul Mântuitorului în Iordan, poartă și denumirea de ”Epifanie” sau ”Teofanie”, termeni care provin din limba greacă și înseamna ”arătare”, ”descoperire”. Pentru că în momentul în care Hristos (Fiul) a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel (Duhul Sfânt) și a stat peste El, iar Tatăl a mărturisit: ”Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ”Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat”.În acest chip s-a descoperit celor prezenți Treimea Sfântă.Sărbătoarea Bobotezei este amintită din secolul al II lea, la Sfântul Clement Alexandrinul. În primele secole, Boboteaza era sărbătorită împreună cu Nașterea Domnului, pe 6 ianuarie. Începând cu secolul al IV-lea, cele două sărbători au fost despărțite: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Nașterii Domnului și 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.Iisus a venit la Ioan și i-a cerut să-L boteze, nu pentru că avea nevoie de curățire de păcate, căci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinți creația. Botezul lui Ioan îl ajuta pe om să conștientizeze starea păcătoasă, însă, nu oferea iertarea. De aceea se și spune că era ”spre iertarea păcatelor” (Luca 3, 3), pe care avea s-o aducă Hristos.El primește botezul de la Ioan pentru a readuce Duhul Sfânt în creație. Prin căderea în păcat, omul Îl pierduse pe Sfântul Duh, așa cum ne mărturisește Sfântul Chiril al Alexandriei. Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorâte pentru om și pentru întreaga creație.În Botezul Domnului stau începutul și temeiul Sfintei Taine a Botezului creștin.Prin cufundarea în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam și a început astfel zidirea unui om nou. Apele Iordanului primind pe Dumnezeu-Omul nu au avut ce să curețe, ci au fost ele însele purificate. Hristos a curățit prin cufundarea Sa în Iordan, creația întinată de căderea omului în păcat și a înlăturat puterea satanei. Astfel, în clipa când El S-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorât peste creație.În rugăciunea de sfințire a apei de la Botez, se cere venirea Duhului pentru curățirea apei de lucrarea puterilor demonice, pentru ca ea să devină, prin pogorârea deplină a Duhului, loc al nașterii omului nou în Hristos.Ritualul Botezului creștin repetă aceste momente, care semnifică trecerea dintr-o etapă existențială în alta: el se deschide cu lepădările, menite să alunge puterea satanei și se încheie cu primirea darului Sfântului Duh.
Sursa: crestinortodox.ro