Nu, această întrebare nu e retorică. Are mai multe răspunsuri, dar, din păcate, cele mai multe sunte triste și dureroase. Criza coronavirusului a scos, în foarte mulți dintre noi, ceea ce e mai rău. Vreți exemple? Vi le dau din jurul nostru, de aici din România, nu din cine-știe-ce-meme sau video din străinătate.
Sunt patroni care se baricadează în vilele lor (nu mă înțelegeți greșit, nu spun asta cu mânie protelatară a unui locatar la bloc), dar își trimit angajații la muncă fără echipamente de protecție, în situații periculoase pentru sănătatea sau chiar viața lor.
Sunt și șefi, mari strategi economici, care și-au concediat angajații de tot, în loc să îi trimită în șomaj tehnic, acolo unde statul le permite sau să găsească alte variante, mai umane. Nici nu s-au gândit că poate au lăsat pe drumuri oameni cu familii, cu copii, cu părinți în vârstă în grijă, cu rate la bancă etc.
În același timp, aceeași patroni cer amânarea la plata a CAS-ului, CASS-ului și TVA-ului, într-un moment în care economia noastră, bazată pe solidaritate socială, are cel mai mult nevoie de acei bani, plătiți la timp. Din acei bani sunt achitate, printre altele, salariile medicilor care ne salvează viețile, pensile bunicilor și părinților noștri, sunt cumpărate medicamente și echipamente de protecție (măști, mănuși etc), ca să nu ne îmbolnăvim cu toții, deodată.
Apoi mă uit la cei care au înțeles din aprovizionarea pentru o perioadă mai lungă de autoizolare să golească rafturile, ca și cum ar fi Crăciun sau Paște. Doar că de aproape o lună și jumătate este Crăciun și Paște în fiecare zi…Acum e momentul să fim cumpătați, să cumpărăm doar cât ne trebuie, să nu aruncăm mâncarea, să gătim rațional, de-a dreptul să fim la modă, să fim în trend cu combaterea risipei alimentare.
Mai sunt și vecini care nu au nicio jenă să te oprească din drumul tău rapid și mascat către magazinul din colț, să îți spună că, de fapt, criza asta a coronavirusului nici nu există cu adevărat. Este una fabricată, o mare conspirație mondială, că bolnavii și chiar morții raportați nu există, că ne intoxică presa cu știri false, pentru care nu își asumă nimeni responsabilitatea. Ține și părerea asta de un soi de instinct de conservare a sănătății mintale, ce-i drept, un instinct ușor înșelat.
Dacă tot am vorbit de știri false și de știri alarmiste, coronavirusul a scos ce e mai rău și din breasla noastră, a ziariștilor. Sunt unii care sunt mai interesați în a da primii numărul de morți, uitând să mai dea și câte o veste bună, cum ar fi câți au reușit să se vindece sau să scrie și despre oamenii frumoși la suflet care fac cumpărături pentru cei în vârstă, de exemplu, sau de mecanicii auto care repară pe gratis a mașinile medicilor.
Și nouă, jurnaliștilor, ne e greu, în aceste zile, să alegem grâul de neghină. Știrile false sunt tot un lucru rău, scos la suprafață în noi. Dar consider că e și mai rău dacă rostogolești mai departe o informație, chiar dacă nu conține adevăr, doar de dragul audienței.
Mă doare sufletul că o parte din mass-media a ajuns să contribuie la crearea unei stări de panică și de alienare în rândul celor care nu mai știu să distingă ce-i adevărat, de ce e fals. Mă refer aici la cei care nu știu sau nu pot să își verifice informațiile din mai multe surse și primesc, pe nemestecate, tot ce văd la televizor sau le vine în fluxul de Facebook.
Oricum, trolii de pe Internet făceau comentarii pline de ură și înainte de criza coronavirusului. Să vezi acum opinii veninoase și etichete nedrepte împărțite cu generozitate din spatele unei tastaturi și la adăpostul anonimatului. Asta a scos COVID-ul din noi…
Mai sunt și conaționali de-ai noștri care, sătui de anii în care economia de piață de la noi mergea târâș-grăpiș, au plecat în străinătate pentru o viață mai bună. Tocmai a venit la Cluj un avion cu români din străinătate (ultimul înainte de închiderea graniței în țara de proveniență). Ia ghiciți ce au făcut: scandal să nu fie băgați în carantină. Adică ce le pasă lor dacă au adus virusul cu ei? Și ce dacă îl dau și altora? Noroc că în stare de urgență nu e după ei.
În situații limită cum sunt pandemiile, întoarcerea spre Dumnezeu pare a fi o terapie a minții și sufletului destul de eficientă. Dar ce ne facem cu cei care au înțeles greșit această credință în Dumnezeu și au contribuit la răspândirea virusului prin împărțirea Sfintei Împărtășanii cu aceeași linguriță? Dacă s-au bazat pe faptul că gestul lor este unul de credință, este ca și cum s-ar arunca de la etaj fără parașută, pentru că îi prinde Dumnezeu…
Să știți că nu doar la noi unele culte religioase ”au ajutat” la răspândirea virusului: un profesor clujean îmi povestea că în plină epidemie de SARS (gripă aviară pentru cei cărora această prescurtare nu le mai spune nimic), în Coreea de Sud un lider religios care se întâlnea cu mii de oameni a fost ceea ce specialiștii numesc un ”super spreader” adică o persoană care transmite boala ”cu generozitate” și inconștiență, la sute, ba chiar mii de oameni. În Coreea de Sud cetățenii au luat atitudine atunci și i-au admonestat pe cei care nu au înțeles că fac rău celor din jur, ba o mai fac și în numele divinității.
Mi-e frică de ce va urma și la noi. Nu vreau să fiu eu responsabilă de drobul de sare. Dar nici nu vreau să trăiesc vremea în care epidemia ne va dezumaniza în asemenea hal încât am fi în stare să ne batem pentru locul la rând, pentru o bucată de pâine (nu pentru hârtie igienică), pentru ajutoare, să nu ne mai pese de cel căzut pe jos, să nu ne mai impresioneze nimic.
E adevărat, instinctul de conservare este cel care ne salvează unori viața, însă dacă ne pierdem umanitatea, am pierdut, deja, lupta cu afurisitul ăsta de virus.
AUTOR: BIANCA PADUREAN, editorialist ClujInsider.ro
Acest articol a fost scris pentru Trustul Clujean de Presă, care include Via Cluj TV, BuzzNews.ro, ClujToday.ro, TransylvaniaToday.ro, SportinCluj.ro, ClujInsider.ro.
Da doamna Bianca, pandemia a scos ce e mai rău din jurnaliști și anume șpaga de 120 de milioane cu care guvernul v a plătit să mințiți, să speriați oamenii și să stați de 6 la marile tunuri făcute in timpul pandemiei cu incălcarea drepturilor constituționale.
majoritatea jurnaliștilor au fost șpăgari, dovadă acest articol inept, de utecist sanitar penibil.