O caracatiţă matură are sub piele circa două milioane de cromatofori (celule colorate). Aceste celule colorate conţin pigmenţi, care pot fi de culoare galbenă, roşie, albastru, verde, maro, neagră.
Atunci când caracatiţa îşi contractează sau relaxează muşchii din jurul acestor celule, în cel mult cinci secunde aceasta îşi schimbă culoarea în maro, negru, verde,albastru, roşu, galben ba chiar şi în diferite modele colorate.
HABITATUL CARACATIŢEI
Caracatiţa trăieşte în adâncurile mărilor şi oceanelor din zona tropicală. Este complet lipsită de oase, are opt tentacule şi în jur de 1600 de ventuze cu care reuşeşte să apuce prada, chiar dacă aceasta este de 20 de ori mai mare. Longevitatea medie a caracatiţei este în jur de trei ani şi jumătate.
În lume trăiesc peste 300 de specii de caracatiţe. Unele specii de caracatiţe ajung să aibă chiar şi 10 m lungime în timp ce alte specii abia ajung la 10 cm lungime. Greutatea caracatiţelor variază intre 100 g şi poate ajunge până la 250 kg. Sunt animale marine care nu sunt sociabile, preferă singurătatea. Caracatiţele au trei inimi, două au rolul de a asigura circulaţia constantă a sângelui şi una de a pompa sângele în corpul ei.
ARTA CAMUFLĂRII
Cum se ascunde caracatiţa de prădători? Foarte simplu, pielea unei caracatiţe se poate scimba în mai multe culori în funcţie de culoarea mediului în care trăiesc. Dacă de exemplu se aşază pe un recif de corali ea îşi schimbă complet aspectul, pliindu-şi pielea, altfel netedă şi făcând-o să semene perfect cu suprafaţa plină de asperităţi a recifului. Camuflarea este atăt de perfectă încât un peşte prădător poate trece la câţiva cm de caracatiţă fără ca acesta s-o vadă.
OCHII CARACATIŢEI
Pentru a se hrăni se foloseşte de cioc care seamănă mult cu cel al papagalului. Limba este prevăzută cu o sumedenie de dinţi ascuţiţi. Unele specii de caracatiţe pot elimina venin care este la fel de puternic ca cel al şerpilor. Respiră cu ajutorul branhiilor, oxigenul luândul direct din apa mării.
Ochii caracatiţelor sunt mari şi bine dezvoltaţi.Ochii caracatiţei au proprietatea de aşi menţine orientarea constantă indiferent de poziţia corpului caracatiţei.
CUM SE HRĂNEŞTE
Hrana caracatiţelor constă în crabi, peşti, scoici,broaşte ţestoase, melci, crustacee şi alte moluşte mici. Iată cum se desfăşoară o masă festivă a caracatiţelor. Caracatiţa prinde prada, îi injectează veninul după care o trage spre ea şi cu ciocul puternic o devorează totul durează cel mult 5 minute. Îşi construiesc adevărate adăposturi din piatră, bolovani, resturi de lemn provenite de la navele marineesuate, cochilii de scoici şi melci.
SACRIFICIUL SUPREM ŞI REPRODUCEREA
După împerechere caracatiţa depune în jur de 200.000 de ouă minuscule(2,5mm). Clocitul oulelor durează de la 30 de zile la 250 de zile, Din acest moment caracatiţa femelă le cloceşte fără a se hrăni în tot acest timp, cea ce o face să slăbească atât de mult încât după ce ouăle eclozează ea moare. Niciodată nu moare înainte de apariţia puilor. Dacă simte că nu mai poate trăi de foame ea îşi mănâncă tentaculele.
CARACATIŢA ÎN GASTRONOMIE
Carnea de caracatiţă este foarte gustoasă, este bogată în vitamine, retinol, tocoferol, piridoxină, minerale ca fier, calciu, potasiu, zinc. Bogată în carbohidraţi, grăsimi şi proteine, carnea de caracatiţă constituie o adevărată delicatesă. Atunci când se curăţă o caracatiţă trebuie multă atenţie, prima fază este să îndepărtăm punga cu aşa zisa ,,cerneală’’. Se poate prepara pe grătar, prăjită sau adăugată în salate. Ţările unde se consumă cantităţi apreciabile de caracatiţă sunt Italia, Grecia, Turcia, Indonezia, Japonia, Filipine,Vietnam, Corea de sud.
Totul e bine dar reclama multa , si informatia mai dezvoltati!!!
Totul e bine dar reclama multa , si informatia mai dezvoltati!!!