O carte aparută recent – Ghidul culegătorului de trufe, de Nicolae Racolța – constituie un excelent ghid pentru cei care vor să afle totul despre trufele care cresc în pădurile din România și locurile unde pot fi găsite. Puteți citi mai jos un fragment din această lucrare.
„În ţara noastră se pot găsi următoarele specii de trufe: trufa neagră de vară (Tuber aestivum Vitt), trufa neagră de iarnă ( Tuber brumale Vitt), trufa albă de Italia (Tuber magnatum Pico), trufa cu spori mari ( Tuber macrosporum Vitt), trufa mesenterică (Tuber messentericum Vitt) dar şi alte specii de trufe dar care au valoarei gastronomică şi economică redusă.
Trufa neagră de vară este cea mai răspândită trufă din ţara noastră. Creşte în păduri de foioase de la câmpie şi până la munte, dar şi în păduri de răşinoase de pin negru,altitudinea la care poate fi găsită este cuprinsă între 200-1100m. Mai rar poate fi găsită în arborete formate dintr-o singură specie forestieră. Îi plac pădurile de amestec, speciile de arbori agreate de trufe sunt: teiul, carpenul, cerul, jugastrul, gorunul dar şi alte specii. Sezonul la trufa de vară ţine din luna iunie şi până în luna ianuarie a anului următor, uneori chiar şi în februarie în zonele montane. Ca valoare în gastronomie se situează pe locul trei după trufa albă de Italia şi trufa neagră franceză.
Trufa neagră de iarnă este mai mică decât trufa neagră de vară, la noi apare în luna octombrie şi poate fi găsită şi în luna februarie. Vârful de recoltă este de obicei în luna decembrie. Se găseşte de la câmpie până la munte în păduri de foioase sau păduri de răşinoase de pin negru. Trufa neagră de iarnă reprezintă aproximativ 10% din cantitatea anuală ce se recoltează în România. Vegetează pe soluri lutoase, calcaroase argiloase, în general pe soluri cu multă umiditate. Este o trufă puţin pretenţioasă faţă de sol. Ph-ul solului la trufa de iarnă poate fi mai mic el fiind cuprins intre 6-7.Altitudinea la care poate fi găsită se situează între 350-1000 m.
Trufa albă de Italia este cea mai scumpă şi mai valoroasă trufă din lume. Vegetează pe soluri bogate în humus, bine drenate şi bine aerisite, soluri cu Ph—ul cuprins între 7-8,5. Preferă solurile aluvionare, aflate în apropierea râurilor de câmpie dar şi solurile calcaroase. Speciile de arbori cu care trufa albă trăieşte în simbioză sunt stejarul pedunculat, cerul, speciile de tei, plopul alb, alunul, carpenul, salcia albă. Sezonul de cules la trufa albă în ţara noastră începe în luna octombrie şi se termină în luna decembrie.
Trufa cu spori mari este o trufă cu valoare gastronomică deosebită foarte apreciată pe continentul american. Parfumul acestei trufe seamănă mult cu cel al trufei lbe de Italia. Este o trufă foarte pretenţioasă faţă de sol şi de climă, însă este foarte rezistentă la secetă. Creşte pe soluri calcaroase, soluri aluvionare şi inundabile dar şi pe soluri argiloase. Sezonul la trufa cu spori mari începe în octombrie şi se termină în decembrie.
Trufa mesenterică este cea mai inferioară trufă din cele descrise. Are un miros puternic de fenol apreciat de unii şi hulit de alţii.Creşte în general pe aceleaşi soluri ca şi celelalte trufe. Valoarea gastronomică este redusă. Poate fi găsită chiar şi la altitudinea de 1500m”. Pentru mai multe detalii cumpără Ghidul culegătorului de trufe. Informatii AICI.