O calatorie reușită se planifică din timp. De aceea, va recomand un itinerar perfect pentru luna ianuarie, când la noi este cam frig: Spania-Gibraltar-Maroc. In prima parte a acestui reportaj, v-am povestit cate putin despre sosirea la Valencia si vizita in minunata fortareata Alhambra din Granada. Povestea a continuat cu descoperirea Gibraltarului, iar apoi am pus intaia oara piciorul pe pamant african, la Tanger, in Maroc, orasul hasisului si spionajului. Ati descoperit dupa aceea Fes, cu cele 9.000 de strazi fara nume, iar astazi veti afla de ce e celebra Piata Nebuna din Marrakech.
Din nou la drum. Am decis sa plecam cu autocarul din Fes spre Marrakech. Damful din autogara ne intoarce stomacul pe dos. E gunoi mult, iar igiena bodegilor din incinta, unde calatorii mananca in graba, e precara, ca sa folosesc un cuvant indulgent. Refuzam o oferta de safari in desert, cu care ne abordeaza un tip barbos, si ne cumparam bilete, la 12 euro, catre Marrakech.
Aflam ca trebuie sa platim 2 euro si pentru bagaje, iar hamalii ni le preiau si le pun in portbagajul autocarului. La ceas de seara, pornim. Drumul e anevoios, cu multe serpentine. Noroc ca ne-am pierdut pofta de mancare in autogara. Soferul face pauze exasperant de lungi in statiile de pe traseu. Stam si o ora, in unele autogari. E un frig teribil, iar in mers, curentul din autocar e al dracului de taios.
Usile nu se inchid bine si nici geamurile rablei cu care calatorim. Rezistam totusi eroic si ajungem, in sfarist, la destinatie, in Marrakech. E ora 5 dimineata, luam un taxi dupa negocieri agresive (soferul era singur cuc in fata autogarii si vroia sa castige cu noi cat pentru o saptamana)…Nu i-a mers, pentru ca deja stim cat face serviciul lui… Gonim pe strazile pustii, flancate de blocuri moderne, si ajungem in 20 de minute unde ne doream, in “Piata nebuna” a Marrakech-ului, adica in Djemaa-el-Fna. Medina, asemanatoare cu cea din Fes, se intinde sub nasul nostru cenusie si tacuta.
E inca prea devreme pentru aceasta insomniaca parte de oras ce adoarme foarte tarziu dupa miezul noptii… Gasim totusi un restaurant deschis, la propriu. Caci usi nu are. E cam frig, asa ca bem mult ceai de menta si cafea fierbinti. Avem rezervare la un hotel, dar check-in-ul e la ora 11.
Imblanzitori de cobre si fachiri in Piata Nebuna
Orasul se anima cu incantatiile care cheama la rugaciunea de dimineata, si care se aude in difuzoarele care sunt montate in fiecare cotlon al oraasului vechi. Chemarea e fascinanta si rascolitoare.
E un fel de tanguiala, un crescendo emotionant. Cateva zeci de minute mai tarziu, se deschid tarabele cu frash de portocale. E iefin ca braga romaneasca: cam un leu paharul. Piata se umple, incet, incet, de oameni. Sute de motociclisti strabat Djemaa-el-Fna, intrand pe stradutele inguste ale medinei, iar in preajma tonetelor isi fac aparitia imblanzitorii de serpi, comedianti cu maimute sau vanzatorii de apa din desert, imbracati in culori tipatoare si avand atarnate pe costume cupe de apa.
Acesti oameni ai desertului traiesc din banii primiti de la turistii cu care isi fac poze. Isi incearca norocul si cu noi: ne-au cerut nu mai putin de 10 euro pentru doua instantanee. Raman cu gura cascata.
Le-am oferit doi si am zbughit-o. Cativa metri mai la stanga, un turist o ia la goana dupa ce e atacat de cobra in timpul unei “sedinte” foto (pe care in cele din urma o si plateste, spre deosebire de noi care folosim zoom-ul pentru ca avem fobie de serpi – ne plac doar in emisiunile de pe Discovery:). Ne cazam, apoi vizitam palatul El Badi, un fel de Alhambra, dar la scara mai mica.
Nopti la Marrakech
Pe la ora 17, in Djemaa-el-Fna, Piata Nebuna, se umple de tarabe pe roti si cazane imense, unde sunt fierte oi intregi sau cantitati uriase de supa de naut. Bataile de tobe si sunetul instrumentelor traditionale de suflat sunt mai stridente pe masura ce se insereaza. Pe tarabe sunt deserate crustacee, legume si curmale, iar apoi apar dansatoarele din buric si fachirii.
Mai vin si prezicatori, profeti si acrobati, in jurul carora se strang sute de gura casca. E atat de multa lume, incat oamenii se calca in picioare. Aceasta atmosfera ne face sa intelegem de ce locul nostru se numeste Piata Nebuna (sau Piata Mortii)…Iar nebunia asta se repeta zi de zi, indiferent de anotimp, chiar si astazi, cand eu scriu aceste randuri. E o sarbatoare continua, e o bucurie nebuna.
In Medina, culorile magazinelor sunt foarte vii. Seara, luminile se aprind in bazare (souk), iar hoardele de cumparatori invadeaza stradutele. Radem pe ascuns: la un colt de strada se vand proteze dentare, pe care trecatorii le probeaza ca si pe pantofi.
Trecem printr-un tunel de carne agatata in carlige la strada, apoi pe la patiserii, pe la magazinele de piele, bijuterii si ceainice, pe la covoare si mirodenii, multimea parca ne inghite si ne poarta si ne rataceste, ca intr-o betie fara sfarsit.
Femeile marocane
Nu toate femeile din Maroc poarta valul islamic, desi sunt suficiente care isi acopera in continuare fata, inclusiv ochii. In 2004, femeile din aceasta tara au obtinut drepturi civile importante, printre care si acela de a se casatori fara consimtamantul unui barbat din familie (interdictia putea fi impusa si de fratele minor). Femeile au castigat si dreptul de a divorta in numai 6 luni, nu in 10-15 ani, cum se intampla in unele cazuri in trecut.
Partea proasta e ca in aceasta tara, inca saraca, femeile ingroasa randurile analfabetilor, iar asta e o problema pentru ca educatia copiilor cade in sarcina lor. Revenind la plusuri, un alt castig e ca s-a renuntat la poligamie.
Un exemplu vine chiar din famila regala. Spre deosebire de tatal sau, care a avut doua neveste, Regele Mahomed al 6-lea are doar una, emancipata bine, o doamna care e inginer IT. Asadar, liderii marocani cu harem devin istorie. Iar la capitolul istorie, un imparat pe numele lui Moulay Ismail si-a asigurat un loc aparte: se spune ca omul a avut 1.042 de copii, cu cele 500 de femei din harem!!!
Ramaneti pe www.buzznews.ro. Voi reveni cu aventura din Muntii Atlas.
Foto: Raul Chis, Corina Pintea