Un singur colind ne-a rămas de la Eminescu, și acesta nefinalizat.Originalul a fost găsit într-unul dintre caietele poetului, ce au fost dăruit Academiei Române de către Titu Maiorescu în 1902.Poezia de Crăciun trebuia să aibă șapte strofe cu rime încrucișate, dar din ultimele trei Eminescu a realizat doar versurile cu soț (al doilea şi al patrulea): În leagăn l’împăture /…Şi magii alăture /Din ‘naltul tăriilor… /…Ş’a Sîntămariilor / Rădice coroanele… /…S’arate icoanele „.Versiunea rămasă este următoarea:
E vremea colindelor
Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci ghiața se’ntinde
Asemeni oglindelorȘi tremură brazii
Mișcând rămurelele.
Căci noaptea de azi i
Când scânteie stelele.Se bucur’ copiii.
Copiii și fetele
De dragul Mariei
Își piaptănă pletele,De dragul Mariei
Și al Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului.