Hans Mattis-Teutsch s-a distins ca fiind unul dintre cei mai de seamă pictori pe care Transilvania i-a dat curentului expresionist european.
Într-o perioadă în care nazismul şi-a exercitat influenţa nefastă asupra continentului, expresionismul s-a conturat ca o reacţie vehementă vis-à-vis de convenţiile estetice rigide, dar mai ales faţă de autoritarismul celui de-al treilea Reich.
Hans Mattis-Teutsch a văzut lumina zilei în data de 13 august 1884 la Braşov într-o familie modestă. Văzându-i pasiunea pentru artă, familia l-a ajutat foarte mult să îşi desăvârşească pregătirea intelectuală în cele mai importante centre universitare din Europa Centrală şi de Vest.
Astfel, într-o primă fază, el a studiat la Academia de Arte Decorative din Budapesta, iar mai apoi, din anul 1903, la Academia Regală din München.
Revenit acasă, Hans Mattis-Teutsch a activat la Liceul Industrial din Braşov, dar, în paralel, a menţinut legătura cu importante centre de cultură şi reviste ale vremii, care i-au pus în valoare talentul şi preocupările sale artistice remarcabile.
A fost cazul revistei „Die Karpathen” sau „Contimporanul”, care l-a şi consacrat ca fiind unul din reprezentanţii de frunte ai avangardei româneşti alături de Victor Brauner, H. Maxy şi Marcel Iancu.
În acest răstimp, mai sus menţionata publicaţie s-a impus în conştiinţa contemporanilor ca fiind o revistă influentă de avangardă literară care a promovat articole ce puneau accentul pe modernismul românesc, acoperind domenii precum critica literară, arhitectura şi arta abstractă.
Lucrările lui Hans Mattis-Teutsch s-au încadrat perfect în această sferă, arta sa pendulând între post-impresionism, expresionism abstract de factură figurativă şi stilizată. Prima sa expoziţie în ţară a organizat-o la Bucureşti, în anul 1921, prezentând pictură, sculptură şi linogravură.
În prealabil, el a mai reuşit să expună lucrări şi la Berlin, în anul 1918, atunci când s-a alăturat grupării Abstrakte Gruppe der Sturm.
În sfera picturii, Teutsch a conturat două cicluri expresionist-abstracte, sugestiv intitulate: „Senzaţii” şi „Flori sufleteşti”. Ulterior, în anul 1931, el a publicat şi o lucrare teoretică „Ideologia artei. Stabilitate şi acţiune în creaţia artistică” în care îşi prezintă pe larg viziunea în legătură arta şi pictura în general.
Cartea sa poate fi considerată ca fiind o veritabilă „cheie” pentru o mai bună înţelegere a mesajului profund pe care îl transmit tablourile sale.
Privite în amănunt, ele scot în evidenţă o veritabilă simfonie de lumină, culoare şi sunet menită să transmită celui care priveşte un mesaj şi o trăire emoţională aparte. Încă de la prima vedere sare în ochi intensitatea unui discurs vehement, conturat de culori ţipătoare, contrastante, linii curbe şi frânte de un ritm discontinuu.
Fiecare tablou pe care el l-a creat pare a fi o concentrare de tensiuni interioare, o formă de protest faţă de reguli rigide, invitând la o descătuşare a spiritului care nu trebuie lăsat în robia niciunei forme de autoritate, tocmai pentru a se putea înălţa, regăsindu-şi vocaţia libertăţii.
Hans Mattis-Teutsch s-a stins din viaţă în ziua de 17 martie 1960. Cu 15 ani în urmă a reuşit să fondeze Gruparea Artiştilor Plastici din Braşov care, ulterior, a şi devenit filială a Uniunii Artişilor Plastici.
Din păcate, nu a mai apucat să îşi publice ultima sa lucrare intitulată „Reflecţiuni asupra creaţiei artiştilor plastici”, însă mesajul ei sublim este unul demn de reflecţie pentru posteritate, mai ales în cazul celor care simt pictura abstractă în profunzimea ei sublimă:
„Un pictor nu e interesant în primul rând prin ceea ce spune, ci tocmai prin ceea ce face. Dar nu e mai puţin adevărat că forţa lui creatoare îşi are izvorul în viaţa şi adevărul său individual”.