Cristian Tudor Popescu l-a desființat pe Robert Turcescu într-o discuție cu Andrei Pleșu, opinând despre fostul jurnalist de la B1 că ar fi ori bolnav clinic, ori un ipocrit profund imoral, căința sa nefiind una autentică și care, în plus, aruncă suspiciune asupra întregii bresle jurnalistice.
”Sunt două posibiliăți: e bolnav, clinic bolnav. Poate avea o problemă clinică, și atunci ne situăm în cu totul altă sferă. Discursul ăsta mecanic, pe care îl repetă acum, poate fi un simptom. Capacitatea asta de a repeta cu obstinație aceleași cuvinte, aceleași expresii – ”judecători drepți” – la nesfârșit poate fi un simptom. Dacă e așa, atunci chiar nu mai am ce comenta.
Dar dacă nu este așa, și până când ne lămurim ce este, domnul Turcescu a făcut ceva, pentru care nu am altă imagine decât asta: domnul Turcescu a defecat în sufragerie, ne-a lăsat pe cei din breasla asta stop-cadru la masă, în sufragerie, și el zburdă prin curte și strigă extatic: ”M-am eliberat, m-am eliberat! Eliberați-vă și voi.”
Ce este profund în neregulă, în ce văd și aud de la Robert Turcescu, eu analizez ce spune, nu știu dacă e nebun. Sunt niște probleme morale grave. El nu spune: eu, păcătosul, mărturisesc. Nu e un mărturisitor, care vine în fața noastră. El a dat jos, cum spune, un rucsac greu cu pietre din spinare, și-l aruncă în spinarea noastră. E un tip foarte interesant de mărturisire.
Pentru că domnul Turcescu ne-a luat pe toți din această branșă sub pulpana lui. Ne spune: ”Eliberați-vă și voi!”. Presupune, ca domnul Voiculescu, care spunea despre colaborarea cu Securitatea: ”La urma urmei, toți cetățenii Republicii Socialiste România au colaborat cu Securitatea într-o măsură mai mare sau mai mică”. Deci aceeași tactică imorală de a-ți arunca ceea ce tu spui că e vina, păcatul tău, în spatele nostru, al tuturor.
Asta face domnul Turcescu. Nu e o căință, nu e un act cu adevărat de confesiune. Își aruncă pietrele alea din rucsac în noi, pentru ca să-și disipeze propria-i situație. Un mărturisitor adevărat nu se consideră decât pe sine [vinovat, n.red.]. Când ești cu adevărat tulburat în tine, când te ”mustră conștiința”, ca să folosesc o expresie de pe vremea comuniștilor, atunci nu te gândești la x și la y, că și ei au făcut ce-au făcut, atunci te gândești la tine, în primul rând, și la păcatul ăla greu pe care îl ai.
Aceea este singura mărturisire adevărată, pe care domnul Turcescu nu o face. El n-are nicio apăsare, e zen acum, nu se gândește niciun moment la studenții lui, la colegii lui, la cum îi atinge pe toți gestul lui. După mine, e de un egoism feroce”, a conchis Cristian Tudor Popescu.