Clujeanul Vlad Căpuşan a cucerit, la numai 21 de ani, în premieră pentru România, trei vârfuri din munţii Himalaya, în cadrul unei expediţii care a avut loc în Nepal, în perioada august-octombrie, și la care au participat încă doi tineri din Cluj. N-au ales Everestul pentru că îl consideră o destinație „comercială”, ci vârfuri care chiar dacă nu sunt la fel de populare sunt foarte dificile. Student la pictură, Vlad își dorește mereu să își depășească limitele: dorința lui este să cucerească toate cele 14 vârfuri de peste 8.000 de metri din lume.Anamaria Pascal:De unde a pornit dragostea pentru alpinism şi când ai avut primul contact cu muntele?Vlad Căpuşan: Pot să zic că alpinismul e o chestie de familie. Muntele este un lucru deosebit pe care l-am preluat de la tatăl meu, care m-a inspirat foarte mult. Am început să iau nişte cursuri, la 13 ani m-am căţărat pe primul traseu, iar după aceea totul a început să curgă de la sine. Încă de mic copil mi-am dorit extrem de tare să ajung în Himalaya. Eram fascinat de poveştile şi legendele pe care le auzeam despre acest munte.Prima dată am fost în Alpi, în 2006, am urcat prima oară în viața mea pe o rută tehnică. Am fost cu un austriac, în ţară nu am găsit pe nimeni disponibil. Aveam vreo 17 ani atunci. Era o provocare extremă, dar făceam ce îmi plăcea cel mai mult şi până la urmă asta m-a împins să continui. Cred că în acel moment a început totul, când mi-am dat seama că se poate şi mai mult şi în acelaşi an am mai făcut încă o expediţie, tot în Alpi. Anul următor am urcat pe Mont Blanc, solitar. Cu fiecare vârf, simţeam că mi se îndeplineşte un vis.După aceea, am început să organizăm expediţii de amploare. Ne-am organizat într-un club, într-o echipă tehnică, cu care făceam expediţii de un alpinism foarte dificil: pereţi verticali, pereţi foarte dificili. Anul trecut, chiar am fost în Kirghistan, cu doi colegi. Acolo am deschis o ruta nouă pe vârful Kazbek, a fost o premieră. Am făcut trei vârfuri acolo. A fost o expediţie extraordinară, atunci am ieşit pentru prima dată din Europa şi am respirat aerul oriental. A fos ceva unic.Ana Pascal:Ce alte expediţii ai făcut? Vlad Căpuşan: Fiecare expediţie la care am participat a adus ceva nou şi niciodată nu m-am plictisit, chiar dacă am fost de două ori pe acelaşi vârf. Întotdeauna am încercat să trăiesc momentul împreună cu oamenii, să mă bucur şi să savurez momentele simple pe care le petreceam în cort. Până la urmă, muntele se schimbă, răsăritul e altfel, culorile sunt altfel, zăpadă e diferită… Am fost în peste zece expediţii mai importante, în Alpi de exemplu e la limită. Nu poţi zice că e chiar o expediţie.Ana Pascal: Expediţia din această toamnă din Himalaya a fost cea mai importantă, dacă ţinem cont că aţi făcut trei vârfuri grele pe care nu au mai fost alpinişti români până acum. Când aţi început să vă gândiţi la expediţie?Vlad Căpuşan: Am început un proiect care se numeşte „Vertical Himalaya”, care a pornit de la dorinţa de a călca pe cei mai înalţi munţi ai lumii. Totul a început de la un vis. După ultima expediţie, cu un an înainte, am început să ne gândim la Himalaya, să căutăm informaţii, să ne interesăm despre vârfurile pe care vrem să le facem. Am început cu 3-4 luni înainte să ne antrenăm aşa draconic, în jurul Clujului, în Făgăraş, în Retezat, Bucegi, în Cheile Tuzii. A fost un antrenament extrem de solicitant, ştiam că urmează să facem nişte vârfuri pe care nu a mai fost niciun român, nişte vârfuri tehnice.De la Cluj nu am căutat decât sponsorii şi persoanele de contact, şerpaşi cu care să lucrăm acolo, dar organizarea propriu-zisă a fost acolo. Înainte de expediţie, am făcut o tură de aclimatizare în Kaşmir, la graniţa dintre India şi Pakistan. De acolo am zburat la Delhi şi din Delhi am zburat în Kathmandu. Când am ajuns în Kathmandu, a început partea mai grea. Am stat peste două săptămâni să organizăm mâncarea şi echipamentul, care au cântărit peste 500 de kilograme. Pentru fiecare vârf am făcut o expediţie individuală, aşa că ne-am pregătit pentru fiecare în parte. Am lucrat cu 20 de porteri diferiţi şi am avut logistică pentru fiecare vârf.Primul vârf pe care l-am făcut a fost Naya Kanga. Acolo am avut două tentative, însă doar a treia oară am ajuns pe vârf. Vremea a fost foarte instabilă. Când am ajuns pe vârf am prins o vreme foarte proastă, pe lângă mine au trecut două avalanşe mari. Cu primul vârf ne-am călit în spiritul himalayan, a fost o experiență care ne-a deschis ochii. Am realizat că Himalaya nu se compară cu niciun alt munte pe care am mai fost.Au urmat celelalte două vârfuri. Ne-am întors în Kathmandu şi am început iar să ne organizăm bagajele şi mâncarea. Pentru cel de-al doilea vârf, Lobuche, am abordat ruta sudică, foarte periculoasă, pentru că este bombardată cu crevaşe. Vorbisem cu câteva echipe care au încercat vârful înaintea noastră, ei nu au reuşit şi s-au retras, din cauza vremii. Aceasta este şi zona Everest şi mi-am împlinit un vis, văzând Everestul şi alte vârfuri de 8.000 de metri, pe care s-a scris istorie.Aici am fost la limita de a ne retrage, pentru că o placă mare de zăpadă s-a crăpat chiar sub mine. Ştiam că este ultima şansă pentru vârf, pentru că în tabăra avansată mâncare nu mai era aproape deloc, iar gazul era pe terminate. Singura soluţie era să forţăm spre vârf sau să ne retragem. A fost o aventură fantastică, am lucrat ca o echipă, caracterul fiecăruia s-a evidenţiat şi am reuşit să ajungem pe vârf. Vremea era extrem de proastă şi nu am reuşit să vedem nimic. După 2-3 minute am coborât, în rapel, în coardă, pentru că era foarte abrupt.Am coborât până în Luka, locul de unde am început a treia expediţie. A fost cea mai complexă dintre toate, vârful fiind într-o zonă extrem de izolată, în Parcul Naţional Makalu Barun. Asta era provocarea supremă pentru noi, pentru că aflasem din Kathmandu că doar şapte echipe urcaseră pe acest vârf înaintea noastră. Vârful era extrem de tehnic, nu exista nicio informaţie, nu ştiam cum trebuie să ne organizăm, unde să facem taberele. Intram în necunoscut şi trebuia să fim foate bine pregătiţi.
Vlad-Capusan-a-fost-liderul-echipei-610×407
Eram în Nepal de peste două luni şi oboseala începea să se simtă. Vârful acesta era obiectivul suprem, cel mai valoros al expediţiei. Am pornit spre vârf, am făcut o săptămână până în tabăra de bază. Am fost surprinşi că faţă de Everest zona Makalu este virgină, izolată. Întâlnisem o echipă franceză care făceau un vârf vecin şi am avut norocul să primim informaţii despre vreme, care au fost vitale. La peste 4.000 de metri, vremea se schimbă foarte uşor. Am prins vremea cea mai bună, dar la altitudini înalte este cu două tăişuri, pentru că zăpada se topeşte şi încep avalanşele. A trebui să mergem oricum, dar la prima tentativă colegii mei nu s-au simţit bine, aşa că eram singurul care putea porni spre vârf. Am pornit solitar, pe peretele sud-estic, unul foarte vertical. Înaintarea nu a fost foarte rapidă, am ajuns până la 7.190 de metri, mai erau 200 de metri până la vârf, dar din cauza unor crevase nu am putut continua şi m-am retras. La a doua tentativă, după o zi, am găsit o altă variantă de a ataca vârful şi am încercat o progresie rapidă. Pe la 6.050 de metri condiţiile zăpezii erau foarte precare aşa că am făcut un bivoac într-un perete şi am dormit acolo, într-un adăpost făcut în zăpadă.A doua zi ne-am trezit la 3 dimineaţa, colegii mei nu au putut merge, aşa că am plecat solo. Era singura variantă. A fost o aventură până la vârf, am atins vârful la ora 8.36 ora Nepalului, ajungând la 6.370 de metri. Aveam toată Himalaya în faţa mea, eram în extaz.Ana Pascal:Ce înseamnă pentru tine alpinismul?Vlad Căpuşan: Alpinismul nu e un sport, e un mod de viaţă. Alpinismul înseamnă oameni. E felul prin care îţi poţi învinge eul, e mult mai mult decât un sport. La asemenea altitudine, şi să-ţi legi şiretul e un efort imens. Oxigenul e foarte puţin, nu eşti bine hidratat, organismul nu funcţionează bine hrănindu-te numai cu supe sau prafuri, nu ai destulă energie. Dar e mai mult solicitant psihic decât fizic.Alpinismul e o explorare. Nu vârful contează, ci drumul până la vârf. În această expediţie noi am stat 15-20 de minute pe vârf, în vreme ce expediția a durat trei luni.AntrenamenteAna Pascal:Cum e privit alpinismul în România? Unde se poate face alpinism la noi?Vlad Căpuşan: Noi am încercat să promovăm alpinismul românesc, am fost mândri să reprezentăm România în Himalaya şi pe fiecare vârf am ridicat steagul. A fost o onoare să fim români. În orice întâlnire cu alte expediţii străine am spus că suntem români, că e o expediţie 100% românească. Din păcate în România de 4 ani nu se mai organizează expediţii, alpiniştii români se integrează în expediţii internaţionale.În România, alpinism se poate face în Făgăraş, în pereţii Costile în Bucegi, în Retezat, fiind vorba de alpinism tehnic.Ana Pascal:Ce planuri de viitor ai? Ce vârfuri vrei să ataci?Vlad Căpuşan: Trebuie să spun că încă de pe drumul de întoarcere aveam în minte care va fi următorul vârf. În lume există 14 vârfuri de peste 8.000 de metri. Noi avem în plan ca la primăvară să urcăm pe două dintre ele în acelaşi sezon: e vorba de Shishapagma din Tibet şi Cho Oyu din Nepal. Pentru mine e un proiect foarte curajos, la care încep să visez şi de săptămâna asta am început şi antrenamentele, în jurul Clujului, în apropiere de Făget. Două vârfuri de 8.000 de metri în acelaşi sezon înseamnă un proiect curajos. E o performanţă care nu a mai fost realizată de niciun român. Eu sper ca astfel să punem România undeva acolo sus, între ţările care investesc în alpinism.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale
Mereu activ
Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
