Cum a motivat Curea de Apel menținere în arest a lui Apostu | VIDEO

Curtea de Apel a prezentat motivația în baza căreia s-a decis prelungirea mandatului de arest preventiv în cazul Apostu-Stoia. Procurorii DNA au invocat ”complexitatea cauzei”Anchetatorii au arătat instanței că urmărirea penală nu a putut fi finalizată din cauză complexității cauzei și au cerut prelungirea arestului preventiv pe următoarele considerente:-reaudierea învinuitelor Apostu Monica şi Droniuc Aspazia pentru aducerea la cunoştinţă a noilor fapte reţinute în sarcina lor urmare a ordonanţelor din data de 30.11.2011- solicitarea instanţei pentru emiterea autorizaţiilor de percheziţie informatică şi efectuarea percheziţiilor în sistem informatic în ce priveşte calculatoarele ridicate de la învinuita Apostu Monica (despre care aceasta susţine că ar conţine date care să ateste activitatea sa de consultanţă juridică) şi de la biroul inculpatului Apostu Sorin- instituirea sechestrului asigurator pentru acoperirea întregii sume reţinute ca obiect al infracţiunii de corupţie, în vederea confiscării speciale- audierea persoanelor care au partcipat, au cunoscut, împrejurările în care au fost încheiate contractele de consultanţă ale învinuitei Apostu Monica- finalizarea investigaţiilor premergătoare şi punerea sub acuzare în ce priveşte folosul material necuvenit de care a beneficiat inculpatul Apostu prin soţia sa, învinuita Apostu Monica, prin utilizarea, începând cu luna iunie 2010, a cardurilor de alimentare cu carburanţi plătiţi de Rosal Grup SA Cluj Napoca, folos ce depăşeşte suma de 150.000 lei- prezentarea materialului de urmărire penală şi întocmirea rechizitoriuluiAvocatul Gheorghiță Mateuț s-a arătat indignat de faptul că nu a fost informat din timp de termenul pentru soluționarea propunerii de prelungire a arestului preventiv: ”Mi se pare inadmisibil că nu am fost înştiinţat de termenul fixat pentru soluţionarea unei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive. Codul de Procedură Penală prevede în mod expres obligaţia înştiinţării apărătorului, mai ales că este caz de asistenţă juridică obligatorie şi este un apărător ales”, a declarat Mateuţ, care a ajuns cu mare întârziere în sala de judecată.În motivația Curții se arată că procedura de citare este legal îndeplinită:”S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului A. S., av. Ban Tiberiu, învederează instanţei că în cauză este angajat şi d-l av.Mateuţ Gheorghiţă care se află la Bucureşti pentru susţinerea unei cauze în dosarul nr.4489/1/2010 privind pe inculpatul C.C.. Având în vedere că prezenta propunerea de prelungire s-a înregistrat la data de 2 decembrie 2011, nu a avut cunoştinţă despre termenul fixat, acest lucru aflându-l doar din presă. Întrucât nu a fost timp fizic pentru a putea studia motivele din propunerea de prelungire, solicită acordarea unui nou termen de judecată.Apărătorul inculpatului S.C. M., av.Sergiu Bogdan, apreciază că cererea poate fi admisă. Arată că a studiat dosarul de urmărire penală în copie însă, dosarul original cu ultimele două volume au fost prezentate în sală doar înainte cu 10 minute de a începe şedinţa astfel că nu a avut cum să le studieze. Nu se opune amânării cauzei pentru motivul invocat.Reprezentantul Parchetului, arată că propunerea de prelungire a fost pusă la dispoziţie împreună cu dosarul cauzei în original. Faţă de cererea formulată, solicită respingerea ei pentru că nu se poate invoca propria culpă şi să se spună că nu s-a cunoscut despre acest dosar atâta vreme cât a angajat cauza şi din momentul incipient al declanşării acestui dosar s-a asigurat asistenţa juridică. Nu este în sarcina organelor judiciare să ia legătura cu apărătorul ales şi să facă corespondenţa cu acesta ci este obligaţia apărătorului ales să-şi urmărească cauzele.Instanţa, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului A. S. cu menţiunea că va acorda posibilitatea apărătorilor inculpaţilor de a studia volumelor care nu au fost văzute de apărare.”Citește și Decizia Curtii de Apel Cluj privind prelungirea masurii arestarii in cazul Apostu