Guguștiucul, pasăra care seamană cu turturica, este vânată pentru carnea sa delicioasă, apreciată cu pecădere de vest europeni.
Guguştiucul (Streptopelia decaocto), face parte din familia Columbidae, seamănă şi uneori chiar este confundat de mulţi cu turturica sau cu porumbelul sălbatic. Este originar din Asia Mică, la noi în ţară a apărut după cel de-al doilea război mondial.
Sa adaptat rapid condiţiilor climatice de la noi, în prezent este semnalat în toată ţara. Este o pasăre sedentară, cuibul şi-l face în copaci situaţi în apropierea localităţilor, pentru a fi astfel la adăpost de păsările răpitoare respectiv de coţofană, uliu, ciora grivă, stăncuţă, gaiţa. Dar poate fi întâlnit şi în oraşe, făcându-şi cuibul la ştreşinele caselor sau în balcoane. Este o pasăre sociabilă.
În perioada martie –decembrie,poate scoate chiar şi 5 rânduri de pui. Femela depune câte 2 ouă care sunt clocite pe rând de ambii părinţi, femela clocind noaptea iar masculul ziua. Puii după 21 de zile pot părăsi cuibul. Trăieşte 16 -18 ani, se hrăneşte cu larve, insecte, melci, seminţe şi fructe. Consumă foarte multă apă iar dacă găseşte şi multă sare. Este uşor de recunoscut după sunetul scos de acesta care este ,, gu-guuu-stiuc.
Iarna când este ger mare se adună câte 10-20 de exemplare şi se aşează în copacii uscaţi. Guguştiucul este râvnit de către vânători pentru carnea sa, care este foarte gustoasă. Este de culoare cenuşie, cântăreşte până la 250g, fiind mai mare decât turturica dar cu un zbor mai lent faţă de aceasta.
Sezonul de vânătoare la guguştiuc este între 1 august-30 martie. Se vânează cu arme cu alice de 2 mm. Metodele de vânătoare sunt:
– la pândă
– la chemătoare
– la apropiat
Pânda se face în locuri camuflate (boscheţi, copaci), în apropierea locurilor unde guguştiucii ies de obicei la hrană sau la apă, sau în apropierea copacilor în care se culcă noaptea. Această metodă este indicată să fie folosită de 2-3 vânători deoarece guguştiucii pot zbura de la un vânător la altul.
Pentru vânătoarea la chemătoare îţi trebuie multă experienţă. Vânătorul trebuie să se aşeze în locurile frecventate de guguştiuci şi să imite sunetul scos de aceştia.
Apropiatul se face de obicei primăvara în timpul cântatului. Vânătorul trebuie să se apropie cu multă grijă, deoarece guguştiucul este foarte atent şi îşi ia zborul cu rapiditate.