Biserica, în istoria sa aproape bimilenară dinaintea apariţiei Statului modern, a dispus de averi şi domenii ce au fost preluate de către Stat prin fenomenul secularizării.Ceea ce se uită, în mod convenabil, este că în contractul Stat-Biserică s-a recunoscut faptul că serviciul religios este unul public, în beneficiul obştei, drept urmare a apărut angajamentul de a se purta de grijă cultului şi slujitorilor săi, indiferent de credinţa conducătorului statului. Numai că azi asistăm la o amnezie tot mai acută a slujitorilor Statului în relaţia cu Biserica. Aceştia cer nu doar impozitarea Bisericii, ci chiar încetarea plăţilor salariale către preoţi. Motivaţiile lor sunt multiple: fie se declară atei, fie agnostici, fie de altă confesiune. Un lucru e cert, nu mai vor să contribuie la salarizarea ”personalului” BOR.S-a mers până la a se pune pe coloane profitul BOR cu cel al McDonald’s-ului, ignorându-se realităţi simple, precum numărul parohiilor în care enoriaşii contribuie cu miile. Oftica pe profitul BOR aduce extrem de deranjat cu lozincăraia comunistă: ”Doar dacă e sărac poate fi şi cinstit.” Trecând peste faptul că Biserica nu este o societate pe acţiuni a cărei scop să fie realizarea profitului, urmărirea acestuia se face în măsura în care orice activitate de caritate necesită o finanţare. Buna-chiverniseală, sau buna-gospodărire, ar trebui să aducă aprecieri, nu invective şi acuzaţii inchizitoriale de nepăsare la adresa celor în nevoi. Cu cât sporesc veniturile BOR, cu atât se pot înmulţi şi programele caritabile. De altfel, pomenirea acţiunilor de caritate este, pare-se, înadins ţinută sub tăcere de către media. Astfel, ”circul” este asigurat prin comparaţii de genul acelora cu McDonald’s, iar ”pâinea” este cerută, din nou, în numele ”poporului”. Imaginea ”Marelui Inchizitor” dostoievskian apare subit. Şi în fond, care popor? Până şi în Italia, unde au început demersurile pentru impozitarea Bisericii Catolice, abia au semnat petiţia online 130.000 de cetăţeni. Vorbim de Occident, unde fenomenul progresismului şi al secularizării societăţii este incomparabil mai acut decât în mediul preponderent conservator din ţara noastră. Şi atunci, cu ce popor cere mass-media solidarizarea BOR, sugerând că aceasta nu ar exista suficient în timpurile grele de acum, în ciuda zecilor de programe sociale şi acţiuni de caritate? Banii bisericii sunt poate cei mai rulaţi bani din orice instituţie a statului. Se întorc mereu către oameni, fără a se împiedica de interesele individuale sau de grup din supra-structura birocratizării.Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul că proprietăţile Bisericii sunt proprietăţi comunitare. Tot ceea ce deţine Biserica, fiind folosit de credincioşii ei, inclusiv sediile centrale, care sunt permanent deschise şi în care oamenii găsesc adăpost, asistenţă socială, o vorbă bună, o mângâiere, un sfat. Cu toate acestea, Arhiepiscopia Clujului plăteşte impozit pe terenuri, pe proprietăţi. La fel ca orice proprietate necomunitară. ”Suntem cu impozitele la zi. Ba mai mult, plătim taxe statului pe bani pe care statul nu ni oferă. Aici mă refer la salariile preoţilor, întrucât se ştie bine că statul oferă doar un sprijin salarial fiecărui preot, urmând ca toate contribuţiile sociale la buget să se plătească pe întregul salariu, deci practic plătim şi pe ceea ce statul nu ne oferă”, ne-a declarat părintele Ivanov, secretar eparhial în Mitropolia Clujului.Declaraţia părintelui Ivanov este întărită de cea a Patriarhiei, din toamna anului trecut: ”Statul român nu plăteşte integral salariile personalului clerical şi neclerical, ci asigură doar o contribuţie de aproximativ 60% la salariile acestora. Restul salariilor, comparabile cu cele ale profesorilor din Învăţământul preuniversitar), impozitele, asigurările de sănătate şi contribuţiile sociale sunt plătite din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti. Această situaţie este consecinţa secularizării averilor bisericeşti de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1863), atunci când Biserica a fost deposedată de sursele de întreţinere, iar statul român şi-a luat angajamentul de a sprijini de la bugetul public salarizarea personalului deservent şi întreţinerea lăcaşurilor de cult. În prezent, cea mai mare parte a proprietăţilor bisericeşti nu au fost încă retrocedate proprietarilor de drept”, arată Patriarhia.Doar din cel mai banal program social ”Cutia milei”, s-au dat într-un an peste două miliarde ajutoare către cei aflaţi în nevoi, potrivit consilierului eparhial. ”Săptămânal se dau cel puţin două, trei mii de lei celor care se adresează direct Arhiepiscopiei. Sunt cereri din toată ţara şi-i ajutăm pe toţi cum putem”, ne-a mai declarat părintele Ivanov.
RAPORT pe activitatea BOR în 2012: În ce au mers circa 16 milioane de euro:
Aproape 16 milioane de euro au mers în 679 de instituţii sociale, 767 de proiecte şi programe sociale, 211.495 de beneficiari unici.Opera social-filantropică din cuprinsul Patriarhiei Române a fost desfăşurată prin intermediul a 679 de instituţii sociale, dintre care:
– 154 cantine sociale şi brutării cu 16.139 beneficiari,
– 44 instituţii medicale şi farmacii cu 16.735 beneficiari,
– 61 centre de zi pentru copii cu 2.715 beneficiari,
– 34 centre educaţionale cu 1.199 beneficiari,
– 22 centre de zi pentru vârstnici cu 1.089 beneficiari,
– 34 centre rezidenţiale pentru vârstnici cu 786 beneficiari,
– 20 centre comunitare cu 1.989 beneficiari,
– 37 centre de tip familial cu 528 beneficiari,
– 34 grădiniţe sociale şi tip afterschool cu 965 beneficiari,
– 14 locuinţe protejate cu 126 beneficiari,
– 105 centre de informare, consiliere şi resurse cu 35.563 beneficiari,
– 4 instituţii de învăţământ pentru adulţi cu 580 beneficiari,
– 18 centre de urgenţă (pentru persoane fără adăpost, victime ale violenţei domestice şi ale traficului de persoane) cu 910 beneficiari,
– 12 campusuri de tabără cu 3.489 beneficiari
– alte 86 instituţii sociale cu 6.743 beneficiari.În cuprinsul eparhiilor Patriarhiei Române, se derulează în prezent 767 de proiecte şi programe sociale, din care: 561 finanţate din fonduri proprii, 22 cu finanţare externă, 24 cu finanţare publică şi 160 cu finanţare mixtă.În cadrul aşezămintelor social-filantropice şi prin intermediul programelor şi proiectelor sociale au fost acordate 895. 350 de servicii sociale unui număr de 211.495 de beneficiari unici, respectiv:
– 166.397 de servicii sociale pentru 105.717 copii din aşezămintele sociale ale Bisericii şi Statului, dar mai ales din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere sau cu părinţii aflaţi la muncă în alte ţări;
– 40.987 de servicii sociale pentru 19.143 persoane cu dizabilităţi (deficienţe de vorbire, vedere şi auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe, persoane infectate cu HIV/SIDA);
– 640.694 de servicii sociale pentru 74.752 persoane vârstnice din aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi cu grave probleme de sănătate;
– 47.272 de servicii sociale pentru 11.883 victime ale traficului de persoane, victime ale violenţei familiale, deţinuţi eliberaţi, victime ale calamităţilor naturale, şomeri.Pentru susţinerea activităţilor social-filantropice în anul 2012, Biserica Ortodoxă Română a cheltuit suma de 69.474.776 lei. (adica 15.789.722 euro la un curs de 4,4 lei/euro)
Cadrul legal din România cu privire la impunerea pe averile Bisericii:
În Romania, potrivit art.15, alin (1), lit.f, din Legea 571/2003, privind Codul Fiscal, cultele religioase sunt scutite de la plata impozitelor pe profit pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie şi reparaţie si de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice pentru învăţământ, pentru furnizarea în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase.Conform art.250, pct.3 si pct.19 din Legea 571/2003, clădirile pentru care nu se datorează impozit sunt cele care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial în România şi componentelor locale ale acestora, cu excepţia încăperilor, care sunt folosite pentru activităţi economice, precum şi clădirile utilizate pentru activităţi social-umanitare.Totodată, în conformitate cu art. 257, lit. (b) si (c) din Legea 571/2003, nu se plăteşte impozit pentru orice teren al unui cult religios recunoscut de lege.