Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul se rostește la toate cele șapte laude ale Bisericii, pe tot parcursul Postului Mare, în afară de sâmbată și duminică, dar este cu atât mai rostită în ultima săptămâna a Postului Mare.
Scurta rugăciune atribuită tradițional Sfantului Efrem Sirul a fost chiar numită de către părintele Alexander Schmemann ”rugăciunea Postului Mare”. Iată textul rugăciunii:
”Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie)
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. (o metanie)
Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi, ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. (o metanie)”
Cine a fost Sfântul
Sfântul Efrem Sirul a fost un prolific scriitor de imnuri și teolog din secolul al IV-lea. El este cinstit de creștinii din lumea întreagă, dar în mod deosebit de creștinii siriaci, ca sfânt. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă este la 28 ianuarie.
Efrem Sirul s-a născut în jurul anului 306, în orașul Nisibe (actualul Nusaybin, la granița cu Siria). Erau vremuri de puternice tensiuni religioase și politice.
Împăratul roman Dioclețian semnase un tratat cu omologul său persan, Nerses în 298 care trecuse Nisibis în mâinile romanilor. Persecuțiile sălbatice ale lui Dioclețian sunt o parte importantă a moștenirii bisericii Nisibene din perioada creșterii lui Efrem.
Sfântul Iacov, primul episcop din Nisibe, a fost ales în 308, Iar Efrem a crescut sub îndrumarea sa. După vârsta de șaizeci de ani, Efrem a trecut la Domnul, în 373, sau în 379.