Dreptul la ÎNARMARE, garant al libertății și al drepturilor naturale

Rămânem tot mai dezarmați, la propriu. Oare câți dintre cei care au azi în jur de 30 de ani știu să mânuiască un pistol? Dar dintre cei care au în jur de 20 de ani? Vlad PinteaÎn definitiv, la ce bun? Statul veghează. Și dezarmează răbdător. Foarte curând, în lipsa unui stagiu militar, 99% din populație va fi analfabetă într-ale apărării armate. Încă un succes notabil al protecționismului sil(u)itor de stat. Să fie pace pe pământ!Spre comparație, în Elveția nu găsești casă fără armă (micul stat s-a putut menține neutru în mijlocul celor mai puternice conflicte armate printr-un popor înarmat până în dinți), iar în Israel nu găsești niciun major căruia să-i fie străină știința tragerii, băiat sau fată. Veți zice că ei sunt siliți de contextul geopolitic să stea alerți. Așa, și noi? Cu ”Imperiul Răului” în coaste – aproape că nu găsești generație în istoria noastră mutilată, care să nu fi pătimit de pe urma unui intervenționism rapace – nu suntem suficient de motivați? Păi, în cazul acesta, sunt previzibile rezultatele istoriei ce va să vină peste noi, chiar dacă nu-i putem cunoaște limpede forma în care se va manifesta.DEZINFORMAREA de tip ideologic prin mass-media (”armele ucid” – când, de fapt, oamenii sunt autorii, iar victimele rămân descoperite în fața atacatorilor; pe o astfel de logică ar trebui interzise și cuțitele de bucătărie ca arme albe) și DEZARMAREA (desființarea serviciului militar, apoi legislația descurajantă în ce privește regimul armelor personale) se vor suprapune într-o rezultantă epică ce ne va costa foarte scump. Și s-ar putea să nu fie foarte departe acel moment. Rezistența din munți fără arme va arăta ca un exod către înălțimi al caprelor cernite din calea torentului ultim.Nu e o întâmplare faptul că media occidentală – cu precăderea cea americană, pentru că regimul armelor e mai permisiv acolo – transmite doar cazurile șoc de nebuni care se apucă să tragă în public, dar nu se spune o vorbă despre sutele de cazuri de pe întreg teritoriul SUA în care mame, soții, chiar copii, au reușit să scape nevătămați pentru că și-au descurajat atacatorul, sau pe cel care voia să le pătrundă în casă, cu ajutorul unei arme ”secrete”… pistolul sau pușca de vânătoare. Cum la fel nu e o întâmplare că nu se scoate o vorbuliță despre statisticile făcute pe statele cu populație înarmată și nivelul mult scăzut al criminalității, comparativ cu populațiile dezarmate, dar trecute sub aripa proteguitoare a miliției statale, unde rata criminalității e uriașă. Statele cele mai socialiste din America Latină sunt în acest sens extrem de pilduitoare.Potențialului agresor îi opui o forță/armă echivalentă. A rămâne dezarmat în fața nebunilor, nu are nicio treabă cu un stat protector, cum se vrea și cum minte cu nerușinare. Dimpotrivă, într-un astfel de stat, care-ți refuză sau îți îngreunează dreptul la apărare personală, înseamnă să fii la cheremul unei construcții politice totalitare, înamorată de arta DICTĂRII și reglementării pas cu pas a vieții private a individului. În aceste condiții, nici nu e de mirare că fibra morală a clasei politice s-a atrofiat, făcând loc tot mai generos tupeului de revendicare a privilegiilor fanteziste multiple și uitând de obligațiile față de cei pe care ar trebui să-i reprezinte. Nimic nu-i mai sperie. Cu atât mai puțin o turmă dezarmată.Externalizarea protecției personale prin plasarea ei în mâinile unui MONOPOL, fie el de stat sau de bandă mafiotă (”taxa de protecție”), e întotdeauna primul pas de predare a libertății și un prim simptom al disoluției principiului individuației într-o comunitate dată. Nu te mai poți numi cu adevărat LIBER, dacă nu te poți apăra.Drepturile naturale la viață și proprietate privată sunt egale cu ZERO, atât timp cât îți este anulat dreptul nu mai puțin NATURAL de a le proteja prin capacitatea unei reacții pe măsura agresiunii. Când ți se ia posibilitatea apărării, toate celelalte drepturi rămân la nivel de teorie ideologizată. O poveste care începe și se termină cu Statul maximal al Stângii, obsedat de protecționism, redistribuirea avuției, asistențialism pentru un electorat captiv și, nu în ultimul rând, Revoluția Culturală, introdusă progresiv pe agenda publică în totală desconsiderație față de Experiență, Precedent, Prudență, Moderație, Tradiție.Statele Unite ale Americii au devenit puterea mondială nr-ul 1 și cea mai prosperă societate din istoria omenirii în nici 150 de ani cu arma în mâna fiecărui cetățean: STĂPÂN pe viața, pe casa, avutul și destinul său. Nu altfel! Azi, după ce în ultimul secol au importat harnici prin administrațiile progresist-liberale ”luminile” Europei socialiste de secol XIX, și de al cărei dogmatism filosofic anterior se detașaseră cândva parcă sub o inspirație divină, se află în picaj liber sub toate aspectele: economic, social și politic, pornind de la și sfârșind cu cel cultural. Și nu, nu e o întâmplare că această decadență și mai ales asaltul progresismului actualei administrații se insinuează în Cetatea străjuită de cele două uriașe oceane tocmai pe fondul dezarmării individului prin alarmismul și dezinformarea de care pomeneam mai sus. Când praful de pușcă se udă în potopul ideologiei, smintiții sporesc în îndrăzneală, iar zidurile oricărei fortărețe, oricât de grandioase, se vor topi precum aripile de ceară ale lui Icar. Numai așa poate fi înfrântă Civilizația Libertății: PRIN DEZARMARE!