EDITORIAL Pericolul românesc

Marea de steaguri ungurești de la inaugurarea Statuii lui Matei Corvin a zgândărit iar pojghița sub care, ca o lavă fierbinte, stă să irumpă ultra-naționalismul desuet. Unii, ca deputatul Mircia Giurgiu, au suferit de indignare când, înainte de încheierea programului, tricolorul a părăsit piața la pieptul primarului Sorin Apostu. Alții, n-au mai prididit să numere sutele de steaguri ungurești și să cronometreze discursurile în limba maghiară.Trebuie spus din capul locului că organizatorii au arborat pe scenă trei steaguri: al Uniunii Europene, al României și al Ungariei. Restul drapelelor au aparținut clujenilor de etnie maghiară sosiți la festivitate. La fel de bine puteau veni de-acasă cu tricolorul și domnul Giurgiu și alți indignați. Nimeni nu i-ar fi oprit. Și românii din Cluj au avut acces cu tricolorul la acest moment festiv. Puteau și ei să-și dea întâlnire, ca de obicei, „la coada calului”. Puteau veni și cei care fac tapaj pe ideea că marele rege al Ungariei are origini românești, prin Iancu de Hunedoara. Dincolo de aceste orgolii, românii au putut participa la o sărbătoare a orașului alături de maghiari, iar unii au și făcut-o, fără să fluture ostentativ steaguri doar pentru a ameliora bolile cromatice din capul nu știu cui.Românii care s-au eliberat de prejudecățile naționaliste au putut simți un fior ascultându-i pe maghiari în timp ce cântau împreună Imnul Ungariei în fața Statuii lui Matei Corvin. Imnul României a fost ascultat în tăcere. Asta mi se pare cu adevărat trist. Că majoritatea românilor nu numai că nu rezonează când ascultă imnul național, dar nici măcar nu-i știu toate versurile. Iar patriotarzii de doi bani cu patalama politică se numără printre ignoranți.Pe urmă, indignații s-au supărat că s-a vorbit excesiv în limba maghiară și că traducerea a fost selectivă. Aici responsabilitatea aparține exclusiv părții române, Guvernului Boc, mai exact. Funcționarimea lui Boc, fiind gazda acestui eveniment la care au participat oficiali ai celor două state, ar fi trebuit să se asigure că toate mesajele vor fi traduse, cele românești în limba maghiară și invers. Or, discursul primarului Sorin Apostu si al secretarului de stat din Ministerul Culturii, Vasile Timiș, nu au fost traduse în ungurește, iar ungurii au tradus ce au vrut din ce au vorbit ei.O altă greșeală a Guvernului Boc a fost că s-a lăsat reprezentat la nivel de miniștri exclusiv de șeful de la Cultură, Kelemen Hunor, ungur și el “în cuget și simțiri”, la fel ca cei trei reprezentanți ai guvernului ungar, printre care s-a numărat și vicepremierul Semjén Zsolt. Un alt presupus reprezentant al României la momentul solemn din Piața Unirii a fost vicepreședintele Parlamentului European, Tokes Laszlo. Oaspeții din Ungaria au vorbit exclusiv ungurește, iar traducerea a lăsat de dorit, iar Kelemen și Tokes și-au transmis mesajul și în limba română. Poate daca premierul Emil Boc ar fi catadicsit sa vina in Piata Unirii, asa cum intentiona, Sorin Apostu si Vasile Timis nu s-ar fi simtit atât de stingheri. Si nici Giurgiu.Recapitulând, aș spune așa: nu a existat o conspirație ungurească la inaugurarea Statuii lui Matei Corvin și nici o provocare anti-românească, cum încearcă să sugereze unii. Evenimentul de la Cluj a fost primit cu dezinteres de români și a fost extrem de prost organizat tot de ei.Aș mai spune un lucru. Poate o să mă contraziceți, dar mereu am avut sentimentul că ungurii au, ca nație, o vitalitate care nouă ne lipsește. Sunt făcuți parcă dintr-un alt aluat, dintr-o esență mai tare. Au capacitatea de a crede în idei comune, care transcend interesul egoist, personal, și rigoarea de a le duce la capăt. Sunt cu adevărat naționaliști. As vrea ca noi, romanii, să fim la fel. Raportându-ne la ei, îngrijorarea noastră legitimă ar trebui să aiba în centru, ca obiect de studiu, apatia națională românească. Nu puzderia de steaguri ungurești, ci absența celor românești. Ce idei de factură națională mai sunt capabile să ne anime? În ce mai putem crede noi, ca nație, cum ne putem reinventa ca popor? A murit românismul? Ce l-a dezamagit atât de cumplit? Iata o temă de dezbatere. Pentru noi, ca nație, există un singur pericol: pericolul românesc. Acel pericol care ne dezbină și care ne otrăvește seva, făcând imposibilă mobilizarea generală pentru depășirea momentelor grele, ca și cel prin care trecem acum, și umbrind momementele de sărbătoare națională. Știți vorba aceea: “Ferește-mă, Doamne, de mine însumi, că de dușmani mă feresc singur”.