Ego-ul politic românesc, blestemul scindării USL

Maturizarea clasei politice româneşti, aşteptată de peste 20 de ani, se manifestă doar sub forma unei condiţionări egocentriste, într-un fantomatic “sine fals” creat în baza unor co-dependenţe social-politice lipsite de orice intenţie obştească. Mihai TalposPentru ego-ul politic românesc, momentul prezent abia dacă mai există. Numai trecutul şi viitorul sunt considerate importante. Trecutul pentru că permite facile justificări ale veşnicelor nereuşite, în baza greşelilor “altora” sau a grelelor moşteniri ale guvernărilor trecute şi viitorul pentru că schiţarea “algoritmilor politici” de împărţire a “ciolanului” de mâine, trebuie făcută din timp.O simplă analiză a declaraţiilor recente oferite presei de către domnul Crin Antonescu: “L-am sunat pe Victor Ponta, că să aflu ce a vrut să spună cu eventuală mea candidatură la preşedinţie, din opoziţie” (ancorare în trecut) … “dacă se va rupe USL, voi cere demisia lui” (raportare la viitor)”, demonstrează foarte bine cele mai sus afirmate. Prezentul rămâne aşadar “al nimănui”, numai că noi (un popor întreg) trăim în prezent.Clasa politică românească reduce în permanentă prezentul la un mod egoist de a atinge un anumit scop, un scop care se află întotdeauna într-un viitor proiectat numai pentru cei capabili să hrănească şi mai mult ego-ul politic supradimensionat.Nevoia compulsivă de a avea dreptate într-o discuţie şi de a-i dovedi celuilalt că se înşeală, apărând o imagine iluzorie cu care un anumit personaj sau un anumit partid se identifică, este o consecinţă a “sinelui fals”, pentru că “sinele fals” nu îşi permite să greşească. Pentru “sinele fals”, a greşi înseamnă a muri.Lipsa conectării la dimensiunea vastă a conştiinţei, transformă astfel clasa politică într-o masă stearpă, nebunească şi chiar distructivă pentru poporul român. Recentele descătuşări ale egourilor USL-iste sunt, de fapt, ori rezultatul fricii că ciolanul s-ar putea împărţi inegal între cei chemaţi să îl guste, ori rezultatul unor orgolii prosteşti.Încercările de recalibrare reciprocă a egourilor exacerbate ce se manifestă în cadrul celor două tabere create în USL transformă alianţa într-o entitate fictivă, cu un tipar ce riscă să se dizolve rapid, sub blestemul acestui ego politic românesc, lipsit de orice simt al măsurii.Comportamentul autocentrat manifestat de coaliţia de guvernare în aceste zile, omite însă un lucru esenţial, şi anume că “puterea asupra altora este doar o slăbiciune deghizată în putere”. Adevărata putere se află în popor, şi va fi în curând disponibilă şi manifestată.Să sperăm că anul electoral în care tocmai ne aflăm, îi va face pe români să spună “DA” momentului prezent, constant “omis” de către politicieni de la revoluţie încoace.AUTOR: MIHAI TALPOȘ