O expoziţie minunată de icoane care traversează ţara de la un capăt la altul: Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei au fost expuse pentru prima dată sub cupola Muzeului Unirii din Alba-Iulia, în anul 2011.
Tot atunci, Dr. Ana Dumitran, muzeograf, iniţiatoarea proiectului, alături de Hegedűs Enikő, istoric de artă şi Prof. Cercet. Dr. Vasile Rus au lansat un amplu volum care a primit Premiul Academiei Române. De la cel mai înalt for de cultură al ţării şi până la simplii credincioşi, Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei lasă şi azi urme adânci în suflete. În Vinerea Mare, ecoul lor se aude mai limpede ca oricând.
Miracole pentru cei ce aleg să înţeleagă simţind…
„Maica Domnului plânge pentru violenţa care face să curgă încă atâta sânge, pentru neînţelegerile şi ura care sapă prăpăstii adânci între oameni şi popoare (…) Fecioara Lacrimilor priveşte cu bunătate maternă durerile lumii.
Ea şterge lacrimile celor suferinzi, uitaţi şi disperaţi şi obţine pentru toţi lacrimi de căinţă şi de dor după Hristos Mântuitorul” – spunea Preasfinţitul Irineu, Arhiepiscop al Alba-Iuliei.
Deschiderea expoziţiei – în perioada 14 octombrie – 11 noiembrie 2011 – în care s-au auzit aceste cuvinte memorabile şi care a reunit peste 50 de icoane cu o vechime considerabilă, a rămas un veritabil reper pentru iubitorii de artă bisericească.
Aceste capodopere aparţin bisericilor ortodoxe din Transilvania, dar şi celor din Protopopiatul Romano-Catolic din Târgu-Mureş, respectiv parohiei Romano-Catolice de Sighişoara.
Expoziţia în sine a pornit din Cetatea Unirii, a venit în inima Transilvaniei la Cluj, a mers apoi la Târgu-Mureş şi Bistriţa, continuându-şi drumul şi azi spre acele locuri din ţară unde oameni de confesiuni diferite doresc să vină pentru a le admira şi pentru a-şi revigora, astfel, credinţa.
Despre unele dintre icoane, tradiţia spune că au plâns, ca prin miracol, în diferite momente cheie ale istoriei, atunci când oamenii din comunităţile unde ele erau aşezate la loc de cinste treceau prin clipe grele, iar credinţa le-a fost pusă la grea încercare.
Minunea se întâmplă şi acum, în funcţie de cei care privesc, alegând să simtă şi să trăiască în spiritul valorilor despre care învăţătura bisericii spune ca pot deschide porţile Cerului: Iubire, Credinţă şi Speranţă.
Lacrimi pentru credinţă şi minuni în Vinerea Mare
În celebra lucrare intitulată: Historia Thaumaturgae Virginis Claudiopolitanae/Istoria Fecioarei clujene făcătoare de minuni, autorul anonim, reflectând la imaginea deja celebrei icoane păstrată azi la mănăstirea Nicula, transmite posterităţii faptul că miracolul pe care îl generează asemenea imagini sacre au rolul de a ne ajuta să ajungem, în cele din urmă, la lumina adevăratei credinţe.
Dincolo de rătăciri şi de căderi frecvente, sufletul omului are nevoie să i se redea pietatea străveche pentru a şti să trăiască probitatea în adevăratul sens al cuvântului. Iar evlavia sus menţionată înseamnă, între altele, să simţim şi iubirea Maicii lui Dumnezeu pentru noi.
În Vinerea Mare, când creştinii din toată lumea aprind o lumânare, amintindu-şi de jertfa Mântuitorului pentru păcatele omenirii, imaginile icoanelor înlăcrimate vin să vorbească tuturor despre misterul credinţei şi profunzimea iubirii care salvează sufletele.
Lacrimile înseamnă, uneori, durere, jale şi multă suferinţă. Alteori, ele reprezintă rugăciunea fără cuvinte cu care inima omului se contopeste cu Dumnezeu însuşi în miracolul iubirii. În această simbioză perfectă, o zi neagră precum Vinerea Patimilor nu poate înseamna altceva decât triumful Luminii care luminează în întuneric.
Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei reprezintă, aşadar, o invitaţie deschisă nu doar la un pelerinaj pentru delectarea sufletului, cât mai ales la conturarea unei certitudini. „Ţara celor 1000 de orgi” a fost şi va rămâne întotdeauna specială. Lacrimi divine i-au înnobilat mereu icoane simple, dar pline de farmec, semn că, într-adevăr, Noi suntem fiii/Lacrimilor tale!
AUTOR: Attila Varga