O calatorie reușită se planifică din timp. De aceea, va recomand un itinerar perfect pentru luna ianuarie, când la noi este cam frig: Spania-Gibraltar-Maroc. In prima parte a acestui reportaj, v-am povestit cate putin despre sosirea la Valencia si vizita in minunata fortareata Alhambra din Granada. Povestea a continuat cu descoperirea Gibraltarului, iar apoi am pus intaia oara piciorul pe pamant african, la Tanger, in Maroc, orasul hasisului si spionajului.
[slideshow 
]
Cand am parasit Tangerul, se innopta. Drumul spre Fes a fost anevoios, din cauza inundatiilor recente care au distrus soseaua din loc in loc.
Satele prin care am trecut ne-au amintit de evul mediu: la lumina palida si murdara a becurilor unor terase modeste deschise in dreptul cocioabelor din lut de la marginea drumului, localnici in caftane stateau la un ceai, sporovaind. De grinzile saracacioaselor bodegi atarnau oi jupuite sau chiar camile, din care puteai sa comanzi o ciozvarta, pentru a-ti astampara foamea…Femeile nu aveau loc pe terase, ci paseau alert prin noroiul satului, cu ochii acoperiti de voaluri…Incet, incet, noaptea a pus stapanire pe drum, iar urmatoarele sate au fost tot mai intunecate. Trecusera 5 ore si, spre disperarea noastra, nu mai ajungeam la Fes…
Cazaţi într-un labirint
Am ajuns la Fes in miez de noapte. Romanii au ramas la un hotel de 4 stele, in partea moderna a orasului. Noi am scos frumos peschesul de drum din buzunar, iar apoi ne-am cautat hotel in Medina (orasul vechi). Acolo, ne astepta deja un alt ghid, pe care marocanul din autocar l-a trezit cu un telefon.
Dupa ce ne-a intrebat cat vrem sa platim pentru cazare, omul ne-a spus sa-l urmam. Am inceput o adevarata goana prin istorie. Stradutele pustii, inguste si intortocheate, flancate de cladiri putrede cu doua-trei etaje, duhneau din cauza gunoiului menajer aruncat aiurea. Ma si vedeam parca intr-un ev mediu al ciumatilor. Am mers asa vreo 5 minute si mi-am dat seama ca sunt pierdut in spatiu.
Am intrat intr-un hotel modest si am acceptat a treia camera pe care am vazut-o. Am obtinut si o mica reducere de pret, nu fara negocieri la sange. Dupa 12 ore pe drum, eram cu adevarat recunoscatori sa avem un acoperis deasupra capului. Ne-am trezit in intuneric, desi alarma telefonului a sunat la ora 8.
In Medina nu am vazut prea multe geamuri la camere sau, acolo unde ele existau, cele mai multe erau orientate spre curtile interioare ale cladirilor. 30 de minute mai tarziu, paseam pe pavajul tocit de vreme al stradutelor inguste.
Vechiul Fes, 9.000 de strazi fara nume si numere
La contactul matinal cu vechiul Fes, am resimtit un adevarat soc, de aceasta data foarte placut: un râu de oameni se afla in miscare, iar la parterul fiecarei cladiri era deschis un magazin. Gunoialele disparusera, iar izul mirodeniilor si al parfumurilor era imprastiat de vantul care adia usor, pe aleile colorate de marfurile expuse de-o parte si de alta a drumului. Râul acela de oameni ne-a luat si ne-am lasat purtati ore in sir pe stradutele inguste…
In Fes, Medina inseamna un labirint de vreo 9.000 de strazi fara nume si extrem de inguste. Poti sa o iei razna fara ghid, incercand sa ajungi la hotel, daramite daca iti propui sa vezi edificii emblematice ale cetatii. Iar acest vechi oras cultural si religios chiar merita explorat (moscheea Qarawiyin, fantana Najjarine sau moscheea Andaluza).
Partea proasta e urmatoarea: crestinii nu au acces in moschee. Unii, ne povesteste un localnic, mai intra deghizati, insa mie, care sunt blond, mi-ar fi fost greu sa aplic aceasta strategie, o data pentru ca sunt blond si, pe urma, pentru ca am si ghete de munte, care nu seamana deloc cu incaltarile lor ce se lasa, dupa cum bine stiti, la intrare.
Oricum, ii admir pe marocanii care se roaga de cinci ori pe zi, caci sunt, din cate am vazut, tot mai putini.
Ghizii
In Fes m-au frapat retelele: intri intr-un restaurant, patronul cheama un ghid care iti propune o excursie in Sahara. Refuzi, nu-i nimic: Poate vrei un taxi? Sau ce zici de un ghid care sa-ti arate tesatoriile si pielariile? Spui da, si in cateva minute ametesti alergand pe aceleasi stradute urmarindu-ti ghidul grabit sa isi onoreze “contractul”, pentru a prelua un altul. Sfat: Daca nu te tine ficatul la stres, e bine sa negiciezi comisionul ghidului dinainte, pentru ca altfel nota de plata finala te-ar putea nemultumi, reactie care ti-ar putea aduce unele neplaceri.
La pielarie
Am fost si la pielarie, urcand treptele interioare ale unei vechi cladiri, pentru a vedea de pe acoperis bazinele cu amoniac amestecat cu urină si vopsele vegetale.
La intrare am primit frunze de menta pentru a nu rispipi ce-am mancat la pranz peste balustrada. In pielaria in care se lucreaza ca-n evul mediu (la propriu) pute de-ti ia nasul! Ce-i drept, pielea produsa aici e printre cele mai cautate din lume.
Pe terasa, platim alt comision: un tip ne explica tehnologia de prelucrare…Munca de jos e extrem de grea, nu e pentru oricine, mai ales iarna, cand temperaturile coboara si sub 10 grade Celsius.
Apoi, mai lasam ceva maruntis la tesatorie, unde ni se explica cum se tese la razboi. E un lucru stiut: marochinaria si artizanatul marocane sunt celebre in intreaga lume. Covoarele berbere sunt fenomenale, insa, atentie, si extrem de scumpe, chiar si pentru un european…Dar exista un avantaj:
In Maroc, totul se negociaza
Un alt lucru care trebuie stiut in Maroc e ca totul e negociabil. Trebuie sa ai nervii tari si sa intelegi ca negustorul face un profit multumitor chiar si daca iti face o reducere de 80 la suta la unele produse.
De regula, daca te interesezi de pretul unui obiect, vanzatorul se va astepta sa il si cumperi, dupa ngocierile de rigoare, bineinteles. Asa ca mai bine nu intreba de pret decat atunci cand ai decis cam ce doresti. Si, cel mai important, negociaza pentru ca unii s-ar putea simti jigniti daca nu o faci. Nu te speria daca, trecand printre tarabe, te vor trage vanzatorii de maneca sa le intri in pravalie. Par agresivi dar nu iti vor face nimic daca nu intri la ei. Cea mai buna atitudine e de detasare…Zambesti si treci mai departe.
Am plecat urechea la prea multe povesti descurajante despre Maroc inainte de a porni la drum: ca in acesta tara ai nevoie de 100 de euro pe zi (fals, te descurci si cu 15 euro, la nevoie), ca se fura, ca negustorii sunt agresivi daca nu le cumperi marfa etc. Simple exagerari.
Am mai citit ca oamenii locului nu vorbesc decat limba materna si putina franceza. Fals. Pe langa limbajul prieteniei, care se poate vorbi si cu mainile, marocanii o rup binisor in engleza, mai ales in zonele turistice.
Preturile din Fes
In Fes, negustorii se descurca binisor, de vreme ce un spatiu comercial de numai vreo 15 mp, situat undeva in Medina, poate sa coste si 400.000 de euro.
Sa va dau si o lista de preturi: apa costa 5 dirhami (un euro=11 dirhami), un meniu la un restaurant mediu e cam 7 euro de persoana (ex: supa de naut, tajine, desert si ceai de menta).
O geanta bine lucrata de piele e vreo 12 euro, iar o curea din piele de camila, 5 euro. In Medina exista hoteluri rezonabile la 10 euro/persoana. Pentru a bea o bere in Fes, am fost nevoiti sa mergem la un hotel de 4 stele (5 euro berea la un sfert).
Hotelul a fost impresionant: semana mai degraba cu un muzeu al islamismului. E absolut uluitor faptul ca in tarile musulmane zidurile modeste, cenusii, ajung sa ascunda interioare luxoase, bijuterii arhitectonice, mozaicuri sau fantani arteziene in mijlocul unor oaze de verdeata. E paradisul musulman…
Foto: Raul Chis, Corina Pintea