O fotografie virală pe rețeaua socială pune într-o cu totul altă lumină situația ”refugiaților” de sex masculin, în floarea vârstei, numai buni de încorporat, atunci când războiul le distruge căminele.
Cele două imagini compară situații similare, de război, dar la care s-a reacționat cu totul diferit, în țări diferite, atacate sau invadate de ISIS.
În timp ce tinerele kurde au pus mâna pe armă pentru a-și apăra casele (eroismul lor a fost mediatizat din 2014 de marile agenții de presă), zeci de mii de tineri musulmani se declară refugiați, în timp ce presează câte-o graniță, și explică fără vreo reținere în fața camerelor de filmat ce țară din Occident și-au ALES să le fie cămin protector, pentru propășirea familiei.
Se aleg, covârșitor, acele țări cu cel mai puternic stat social, care oferă cele mai grase subvenții cetățenilor, de la indemnizații și alocații, la ajutoare sociale de tot soiul.
E vorba, trebuie subliniat, de alegerea unor state din acel Occident ”decadent” și ”barbar”, cum e demonizat fără încetare în țările de proveniență ale imigranților (Africa și Orientul Mijlociu).
DOUĂ EXEMPLE de eroine kurde:
Ceylan Ozalp, luptătoare peshmergas la 19 ani, i-a spus reporterului de la BBC, în septembrie 2014:
“Nu ne este frică de nimic…Vom lupta până la ultima. Ne-am arunca mai degrabă în aer noi înșine, decât să fim capturate de ISIS”.
Ceylan Ozalp vorbea despre cele 10.000 de luptătoare peshmergas.
“Când văd o femeie cu o armă li se face atât de frică, că încep să tremure. Se prezintă singuri ca niște tipi foarte duri, dar când ne văd pe noi cu armele noastre o iau la fugă. Văd o femeie ca fiind un nimic, dar una dintre femeile noastre face mai mult decat o sută dintre bărbații lor.”
La câteva zile după interviu, Ceylan Ozalp a murit cu arma în mână, apărând orașul Kobane. Rămasă fără muniție, a păstrat ultimul glonț pentru ea. A rostit “la revedere” în stația de radio… și l-a tras.
Deylar Kanj Khamis, pe numele de război Arin Mirkan, a murit luptând tot în fața orașului Kobane. A murit în picioare, țintuind cu privirea frica din ochii zecilor de jihadiști pe care i-a aruncat în aer. Odată cu ea!
În lipsa sprijinului forțelor aeriene aliate, ca să încetinească ofensiva jihadului, Deylar, mamă a doi copii, s-a aruncat în aer!
“Ne-am arunca mai degrabă în aer noi înșine” – spunea Ceylan Ozalp. Deylar a confirmat!
