FOTOREPORTAJ. Zalău, orașul care moare

Zalăul se macină de la un an la altul, la propriu, ca și satul imaginar Macondo, din binecunoscuta carte „Un veac de singurătate” a lui Gabriel García Márquez. Ce era ieri înfloritor, astăzi este doar o ruină, iar declinul este evident pentru cei care revin în oraș după o îndelungată absență.
Fațadele clădirilor istorice din centru sunt scorojite, monumentele reprezentative cer de ani buni restaurări de urgență. Complexele rurale ale celor care s-au înșurubat în funcții cheie au sluțit fața centrului istoric, unde bisericile vechi și clădirile de patrimoniu sunt agasate de clădiri din sticlă kitschoase.Blocurile care flanchează bulevardul au rămas la fel de triste și de cenușii ca și în ziua în care au fost repartizate proletariatului. Turnurile sărăciei sunt colorate la parter de spiritul antreprenorial de subzistență. Magazinele second hand si birturile sunt redutele celor cu o secundă mai deștepți. Acolo merg pensiile, ajutoatele de șomaj și banii din salariile mizere pe care cei mai mulți zălăuani le câștigă. Ca și în centru, și la periferia din dumbravele betonate lumea suferă de sindromul ABC.Praful din oras cere măști, ca în vremea molimelor. Gropile din drumuri și de pe trotuare vor fi curând astupate de mizeria deșertată pe stradă de plozii unora dintre țăranii veniți la Zalău să lucreze în fabrică.În Piața de Marmură se vinde kebab, pește viu și zarzavaturi. Lipsesc țiganii cu semințele de bostan și manelele. Dacă stau să mă gândesc bine, nu am mai vazut nicăieri o piață publică atât de sluțită ca și cea din Zalău. În parc, amfiteatrul e jalnic, iar aleile o iau la vale. Scările de la Casa de Cultură sunt macinate, la fel si cele existente de-a lungul bulevardului. Vegetația câștigă bătălia cu asfaltul și în zona pietonala de la Grupul statuar al Baronului Wesselenyi.[slideshow]Zalăul este un oraș al contrastelor violente. Nu de puține ori veți vedea limuzine trecând prin dreptul țiganilor de ultim rang, care caută în containerele de gunoi. Există și cartiere de lux. Turnuri de fildeș. Iar dacă Macondo a căzut pradă naturii și vegetației luxuriante care și-a redobândit teritoriul, Zalăul pare să fie victima naturii umane.