Comunicarea nu e punctul forte al autoritatilor, iar in caz de vreme extrema sau dezastre, romanii se pot bizui mai degraba pe Cel de sus decat pe birocratii de jos. Nu toti, ce-i drept. Furtuna de duminica a ucis 8 oameni si a ranit alti 137. Si nu pentru ca ar fi fost necredinciosi. Poate au fost cel mult neinformati, in ciuda celor 38 de avertizări pentru fenomene meteo periculoase emise de Administrația Națională de Meteorologie.
Intr-un comunicat de presa, exact asta ne sugereaza IGSU. Ca autoritatile si-au facut treaba. Ele au informat, noi am facut ureche suta. Va dati seama? 38 avertizări…si noi nimic. Ne plimbam brambura prin parcuri, prin munti si ne miram ca ne pica in cap padurea si poarta de intrare a Timisoarei. Ei si-au facut treaba, ne-au avertizat, cetateanul nu a fost vigilent.
Totutusi, i-as contrazice. Povestea asta pute de la o posta a incompetenta si a delasare birocratica. De ce? In ecuatia aceasta ar fi trebuit sa avem un emitaror, adica Administrația Națională de Meteorologie, si un receptor (populatia). Problema e ca circuitul de la emitator la receptor e intrerupt. Nu e functional. Si nu de ieri, de azi. As estima ca majoritatea receptorilor nu au primit duminica mesajul ca i-ar putea ucide furtuna. Motiv pentru care si-au vazut de viata lor – au iesit cu masina, au facut trasee pe munte, si-au plimbat copiii prin parc.
Unii au murit, peste 100 au fost raniti. Zeci de mii au fost speriati. Dar autoriatile au aparent acoperirea legala: ei au emis avertizari. Nu una, 38. Faptul ca nu au fost primite la timp sau nu au fost primite deloc ramane o problema secundara. La fel s-ar intampla, bat in lemn, si in cazul unui atac aerian. Ei ar emite avertizari, ar lipi afise, ar trimite scrisorele, noi n-am afla nimic. Cand ar da sa porneasca si sistemul ala de alarmare publica, ar realiza ca butonul de activare ori e stricat ori a disparut. Dovada ultimul esec de alarmare de la Cluj. Totusi, daca-ar da bomba, pe loc ne-ar face terapie („pastrati-va calmul”), ne-ar da sfaturi („cautati cea mai apropiata iesire”) si ne-ar umple capul de povete, in loc ca treaba asta legata de protectia civila pentru care se antreneaza ei in secret sa ii includa uneori la exercitii si pe civili. Cum altfel vei sti, civilule, cum sa reactionezi, unde sa te adapostesti si cat timp sa tii capul la cutie in caz de Doamne fereste?
Aflu ca premierul s-a gandit sa rezolve problema comunicarii de urgenta cu ajutorul SMS-urilor, cu sprijinul operatorilor de telefonie mobilă și a ANCOM. Bine ca le-a dat cel de sus mintea de pe urma. Solutia era mai mult decat evidenta si aplicata deja de multi ani cam peste tot in lume. Ce te faci insa cu lipsa de semnal din zona montana, acolo unde gigantii GSM nu se grabesc sa faca investitii desi au profituri uriase? Cum e posibil ca intr-o tara ca Romania sa existe comunitati intregi prin Apuseni, care sa nu poata comunica cu exteriorul? Sau care sa fie nevoite sa urce pe varf de munte, sa stea agatati de un brad pentru a avea ceva semnal sa-si sune rudele de la oras? Cum e posibil ca turistii care prefera astfel de zone sa nu aiba acces la telefonie si internet? Lor cum le transmite guvernul ca vine uraganul? Sau ei sunt buni de sacrificat?
Eu, personal, n-am primit duminica niciunul dintre cele 38 de mesaje ale ANM. Eram la munte, la Poiana Horea, fara semnal la telefon, deci fara acces la internet, si am trait clipe de cosmar impreuna cu sotia si copilul meu de 2,4 ani din cauza brazilor de o tona care s-au prabusit pe sosea in fata si in spatele meu in timp ce ne deplasam pe drumul spre Belis. Putea sa inceapa si razboiul si n-as fi stiut nimic. Noroc ca localnicii au un ISU al lor si au venit cu drujbele ca altfel dormeam si acum pe sosea. Ramane intrebarea: Cine ne avertizeaza in cazuri extreme in lipsa accesului la tehnologie? Primarul? Postasul? Seful de post? Telepatii? Realitatea demonstreaza ca anual exista situatii critice provocate de furtuni sau dezastre care cer o reactie adecvata si profesionista a autoritatilor in scopul protejarii sau a salvarii populatiei. Astfel de reactii nu se pot baza pe temenele, pe „Doamne-ajuta”, ci pe o strategie de interventie realista si pe cetateni informati antrenati sa reactioneze dupa un plan prestabilit. Dar nu am nicio naivitate. Am inteles inca odata ca de cate ori avem cate-o furtuna prin tara, se vede cu ochiul liber dezastrul de la primarii, guvern si unele institutii-cheie subordonate.