E o zi mare! Cristian Tudor Popescu nu mai e încruntat. Se bucură alături de „boborul” egiptean. Frumos din partea noastră ar fi să ne bucurăm alături de domnia sa, să nu-i umbrim puținele ocazii în care-și descrețește fruntea. Cine poate, s-o facă. Dar mai întâi, să prezentăm motivul acestei seri senine pe cerul analitic ce irumpe din țeasta jurnalistului. Cristian Tudor Popescu se instalează cel mai confortabil în certitudini, în dihotomii fără rest. În intervenția TV din această istorică seară egipteană de 11 februarie 2011, CTP nu-și mai încape în piele, fapt pentru care uită (sau omite?) să-și ducă logica proverbială până la ultimele consecințe. Domnia sa se întreabă cu o mirare ingenuă: cum de și-au putut imagina unii ”filosofi” și ”analiști” că Frăția Musulmană are vreun amestec, din moment ce însăși membrii Frăției au salutat protestele egiptenilor? Cum poate cineva, continuă editorialistul, să-și dorească și să creadă că e mai bine pentru un popor să rămână sub dictatură, doar pentru ca restul statelor să nu sufere de pe urma unei instabilități în zonă. Nu există niciun argument geopolitic pentru o astfel de temere, crede domnia sa. Și apoi, nu-i așa, Frăția Musulmană nu are niciun amestec, doar e alături de… Opoziție. Vă stă mintea-n loc, știu.Marelui brand CTP îi scapă doar datele problemei, atât. Ideologia islamică și geopolitica Orientului Apropiat și chiar a bazinului mediteranean. Atât. În rest, s-a deschis sezonul opiniilor fără rest.Frăția Musulmană este gruparea subversivă ce a stat la originea multor acte teroriste în spațiul Orientului Mijlociu. Frația a fost fondată în 1928 de Hassan al Banna, cleric musulman sunnit, după dezintegrarea Imperiului Otoman și secularizarea adusă de reformele lui Mustafa Kemal Atatürk. Sayyid Qutb, un intelectual școlit în SUA, a fost continuatorul lui Hassan al Banna. Activitatea sa publicistică dezvăluie sentimentele profund anti-occidentale ce stau la baza fundamentalismului islamic modern.
Până în anul 1932, Frația a reușit să atragă peste 500 de mii de membri în Egipt, cu prozeliți în Palestina și Siria. Organizația militează pentru un stat musulman bazat pe Sharia (codul legislativ construit pe preceptele coranice). Frația Musulmană numără azi peste 16 milioane de membri răspândiți în tot Orientul Mijlociu, Asia Centrală și Europa de Est, iar de câțiva ani a reușit să se infilitreze și în SUA. În vara anului trecut s-a dezvăluit prin înregistrări audio-video faptul că mai multe moschei de pe teritoriul SUA strâng fonduri pentru finanțarea acțiunilor teroriste ale Frăției și Hamas în Orientul Apropiat.
Pentru orice om ce-și poartă capul pe umeri, nu doar între urechi, este cât se poate de evident că democrația constituie rampa de lansare perfectă pentru aberații guvernamentale și chiar dictaturi. În definitiv, Socrate a fost executat democratic, pe decizia majorității. Democrația nu este altceva, decât acel sistem în care de cele mai multe ori câștigă cei care joacă cel mai bine cartea populismului. O majoritate se obține lejer, în special de către discursul socialist. Cine poate promite cele mai substanțiale majorări de pensii și salarii, fără să i se citească impostura, va demonstra roadele democrației în propria persoană, reprezentant-stindard al statului de drept democratic. Democrația nu este o valoare în sine. Ea este un instrument, nici bun, nici rău în sine, ci funcție de cum este utilizat. Cel mai probabil, azi, Egiptul a schimbat o dictatură politică pe una teocratică.Show-ul s-a încheiat. Dictatorul a fugit și Opoziția egipteană va organiza alegeri democratice. Iar la putere va ajunge, inevitabil – prin alegeri libere, nu altfel – acel grup al Opoziției care este cel mai bine organizat și cu forță financiară substanțială, adica Frația Musulmană. Organizația subversivă a cărei scop declarat a fost mereu instaurarea teocrației islamice și răsturnarea guvernelor moderne, seculare, occidentalizate. Frația Musulmană este fondatoarea și susținătoarea unor grupări teroriste precum Organizația pentru Eliberarea Palestinei (a lui Arafat), Hamas și Al-Qaeda. Al-Qaeda care, în toiul răzmeriței, îi încuraja pe egipteni să apuce pe calea jihadului, după ce Frăția Musulmană i-a atenționat că vor trebui să se pregătească pentru atacarea Israelului. In plus, nu mai departe de AZI, Ahmadinejad asigura statele islamice că Orientul Mijlociu se va debarasa în curând de America și Israel. Discurs ținut în fața unei mulțimi ce striga precum o incantație: ”Moarte Americii, moarte Israelului!”. Adică tocmai celor două state stindarde ale democrației și libertăților de tot soiul, pornind de la cea de expresie: unul pentru lumea occidentală, celălalt pentru lumea orientală. Cât timp legea iconică a statelor musulmane va fi ancorată în Sharia, dorința poporului nu va conta. Ahmadinejad al Iranului este cel care tocmai își făurește nucleara, sfidând toate somațiile comunității internaționale de a renunța la înarmare. Dacă SUA nu va interveni, va fi găsită vinovată după un eventual dezastru (placa Europei de Est lăsată comuniștilor), iar dacă va interveni va fi la fel de vinovată (placa pacifiștilor hippioți, care cred cu toată ființa lor că ”Make Love, Not War” e normativă în lumea reală)Știți cine mai jubilează acum alături de CTP, care în seara aceasta se declara, cu propriile-i cuvinte: ”prost, naiv, pentru a putea savura bucuria egiptenilor descătușați”? Lumea islamică teocratică bâțâie împreună cu brandul jurnalismului analitic românesc, nu doar egiptenii de bine. Toți acei demenți ce declară nestingherit că Israelul trebuie șters de pe hartă și care, prin Ahmadinejad, vor fi în curând înarmați nuclear. Și da, oricât de absurd sună, Mubarak asigura o stabilitate geopolitică într-un ocean de mase ideologizate anti-Occident, anti-modernism, anti-tot ce nu împărtășește preceptele și stilul de viață islamic. Să mai pomenesc de faptul că musulmanul evlavios are datoria prin comandament divin de a răspândi legea coranică (prin sabie dacă ”necredincioșii” nu înțeleg altfel, sau nucleară, azi) atunci când vorbim de geopolitică mediteraneană? Când sâmbătă exploda conducta de gaz din Sinai (Egipt) ce alimenta Israelul… a fost primul semn limpede, pentru cei care vor să vadă, că pe evrei îi așteaptă ”zile” grele, extrem de grele.În clipa în care Frația Musulmană va pune mâna pe pârghiile puterii, direct sau prin interpuși, vom asista instantaneu la două evenimente majore: ruperea relațiilor cu Israelul și a acordului de pace care durează din 1979, iar apoi persecutarea puternică a creștinilor copți, și așa o minoritate de maxim 10% din totalul populației. Stindardul jurnalismului critic de la noi și-a ales și de această dată o vecinătate proastă. Nu trebuie să ne mire, însă. E vorba de o recidivă, nimic mai fenomenal. Este același jurnalist lucid, care în ’90 a găsit de cuviință să se învecineze cu proletarii bravi ce au realizat emblema acelor ani: Mineriada.
“Că pe 13 iunie a avut loc în Bucuresti o tentativă de lovitura de stat este un fapt a cărui negare nu poate fi discutată decît în termenii cretinismului sau candorii, după cum se exprima dl. Răzvan Theodorescu. (…) Ceea ce s-a întîmplat a doua zi în București, începînd cu primele ore ale dimineții, a fost o reacție tot atît de inevitabilă; spirala violenței, odată inițiată, urcă întruna. Aceasta reacție s-ar fi produs și în lipsa apelului prezidențial, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucură Președintele și Guvernul. În aceste condiții, comportamentul grupurilor minerești și muncitorești nu a fost, nici nu avea cum să fie, pașnic.”
Moralistul lucid justifica ”spirala violenței” cu același ochi ”ager”, prin care azi ”întrevede” geopolitica Orientului. Atunci, moraliștii Adevărului, Azi sau Dimineața își luau știrile de la armată și se aninau de procurorii comuniști. Cu toții se indignau pe presa internațională, căci nu era, chipurile, obiectivă. Cum nu putea ea să vadă ceea ce doar Iliescu vedea: steagul verde legionar pe Ministerul de Interne. Azi, CTP merge pe mâna altui socialist, cel care a promis că va schimba societatea americană din temelii, care, nu-i așa, merge atât de prost comparativ cu…. restul lumii. CTP și-a făcut o icoană din președintele Obama, el care nu-i avea deloc la inimă pe imperialiștii americani. Nici de această dată să nu rămânem mirați că simpatizează cu cel care lucrează harnic la surparea celei mai performante societăți din istoria omenirii. Revoluționarii socialiști vor mereu ”schimbare” (de aici și-au câștigat titulatura de progresiști) și se vor bucura de ea în curând. Cel puțin în ce privește Orientul Apropiat. În cuvintele economistului american Thomas Sowell: ”Socialismul deține un record al eșecurilor atât de evident, încât numai un intelectual ar fi capabil să-l ignore sau să-l ocolească”