Făcînd parte din generaţia nouăzecistă a poeziei/liricii româneşti, Horia Muntenus este un poet remarcabil din istoria postrevoluţionară a literaturii româneşti, în plină ascensiune axiologică, scrie François BRÉDA.
Poetul se prezintă Cititorului avizat sub un alt aspect, în genul major al artei narative.
Romanul lui Horia Muntenus, ”Dincolo de stelele reci” (Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2015, 255 p.) se integrează într-un mod cu totul exemplar în curentul cel mai larg al postmodernismului european păstrînd amprentele atît de neimitabile ale specificului românesc.
E drept că pe Cerul literaturii universale genul romanului de război are multe stele strălucite.
Desfăşurîndu-se pe mai multe planuri naratologice şi paliere ontologice, ”Dincolo de stelele reci” este însă un roman „dincolo de stele” sau, mai precis, „dincolo-de-stelele-reci”.
Căci romanul lui Horia Muntenus este o epopee contemporană de Aici şi de „Dincolo”, o operă de Război-în-Pace sau, mai precis, de război interior, căci bătălia spirituală îmbătătoare din această carte de excepţie se dă între sine şi Sine, în sensul freudian şi jungian al cuvîntului.
Picaresc, umoristic, epic şi liric, analitic şi sintetic, real şi metafizic, clasic şi modern, eseistic şi narativ, ezoteric şi filosofic, savant şi înţelept, realist şi suprarealist, romanul ”Dincolo de stelele reci” ne oferă un model de scriitură impecabilă prin excelenţă, un exemplu de stil cu steluţe, demn de un mare stilist al expresiei literare în genul epic.
În ”Dincolo de stelele reci” Prozatorul poet sau poetul Prozator, creatorul Horia Muntenus demonstrează receptorului care are urechi să-l audă, adică pour les connaisseurs, că Autorul este un expert în domeniul săriturilor în adîncimile limbii. În plus, în ,,Dincolo de stelele reci” profunzimile scriitoriceşti se întregesc cu explorările meditative ale unui adevărat alpinism transcosmic.
„Dar e şi Lumina Stelelor, noaptea.” – „Da. Lumina stelelor reci.” – „De ce sunt stelele reci ? ” – „Pentru că sunt atât de departe. Atât de îndepărtate încât lumina lor nu ne-ar ajunge, n-am putea respira. Şi dacă nu respirăm suntem morţi. Tăcuţi şi morţi, în conştinţa universală.” (p. 147.)
Prin acest act de eroism literar, Soldatul Solar Horia Muntenus a reuşit să obţină deosebita distincţie de a fi cel mai recent membru în Legiunea de Onoare a Prozei, cu rang de comandor.