Romanii au fost primul popor care a reuşit să domesticească iepurele de vizuină. Carnea lui constituia o adevărată „delicatesă”, fapt ce a dus la domesticirea acestuia şi ţinerea lui în locuri special amenajate şi îngrădite. Aceste adăposturi purtau numele de „lepolaria”.
Romanii au fost primul popor care a reuşit să domesticească iepurele de vizuină. Carnea lui constituia o adevărată „delicatesă”, fapt ce a dus la domesticirea acestuia şi ţinerea lui în locuri special amenajate şi îngrădite. Aceste adăposturi purtau numele de „lepolaria”.
Iepurele de vizuină este originar din Peninsula Iberică. La noi în ţară este cunoscut sub numele de lapin. Prima populare cu iepure de vizuină s-a făcut în anul 1889 în Transilvania, apoi în anul 1905 a fost pus în teren la Cristeşti, în apropierea Iaşului. După anul 1970, peste 12 judeţe din Transilvania şi din sudul ţării au fost populate cu această specie.
Din cauza braconajului excesiv, a prădătorilor naturali sau a câinilor vagabonzi, efectivele de iepuri de vizuină au scăzut foarte mult. O altă problemă mare care a decimat efectivele de iepuri a fost o epidemie (myxomatoza). Nu a fost deloc protejat de lege, fiind vânat tot timpul anului.
Iepurele de vizuină este mai mic decât iepurele de câmp, poate atinge greutatea de 2,5 kg, urechile sunt mult mai scurte și le ţine întotdeauna ridicate. Este de culoare cenuşie, picioarele sunt scurte şi puternice. Nu se încrucişează cu iepurele comun. Trăieşte în jur de 6-7 ani, îşi sapă galeri pe versanţii cu expoziţie sudică, în soluri nisipoase.
Părăseşte vizuina numai pe timp de noapte când se şi hrăneşte. Hrana constă în special cu plante vegetale dar produce pagube agriculturii şi în grădinile de zarzavat ale oamenilor. Din lipsă de hrană se hrăneşte cu propriile excremente.
Are o viteză de deplasare foarte rapidă, când este vânat de alţi dăunători aleargă în zig – zag pentru a-şi deruta urmăritorii. Este un înotător slab, urma iepurelui de vizuină seamănă mult cu a iepurelui comun, însă este mult mai mică. Este un animal puţin rezistent la frig şi zăpadă mare, în iernile grele mor în vizuină.
Duşmanii cei mai înverşunaţi ai iepurelui de vizuină sunt nevăstuica şi dihorul care îi caută şi îi ucid chiar în interiorul vizuinei. Alţi duşmani sunt vulpea, câinii vagabonzi, păsările răpitoare de noapte între care amintim: bufniţele, ulii, vulturii, ciufii, huhurezii.
În Europa centrală vânarea iepurelui de vizuină se face cu jderi dresaţi sau dihori, care intră în vizuini şi scot iepurii afară în bătaia armelor vânătorilor. Vânarea se face cu arme lise cu cartuşe cu alice de 2,5-3 mm. La noi în ţară se pare că sunt şanse mici de redresare a efectivelor de iepuri de vizuină.
Sursa foto: renata21.wordpress.com