Ierunca, supranumită și pasărea împăratului, o delicatesă nelipsită din meniurile regale

Ierunca (Tetrastes bonasia) este o pasăre intâlnită in toate zonele de deal şi munte, cu precădere in Covasna, Vrancea, Oaş, Ţibleş, Rodna care era nelipsita in meniurile regilor.Carnea este vânătă la culoare, dar foarte gustoasă, asemănătoare cu cea a potârnichei. Carnea de ieruncă constituia apanajul nobililor, impăraţilor şi regilor din cele mai vechi timpuri.Ierunca umplută cu trufe era o specialitate de necontestat. De asemenea, din carne de ieruncă se produceau delicatese ca aspicuri, terine, galantine, mouse-uri, pateuri.Efectivele de ieruncă la noi in ţară se ridică la 20.000-26.000.Vânătoarea se face la chemătoare, această metodă oferă foarte multe satisfacţii. Sezonul de vănătoare este permis de obicei in perioada 15 septembrie – 15 decembrie.Din pacate, la noi in tara efectivul de ierunca e tot mai redus din cauza braconajului, haitelor de câini hoinari, inmulţirea peste măsură a răpitoarelor, tăierea abuzivă a pădurilor după anul 1989.Iernunca face parte din familia Tetraonide, este o pasăre sedentară, poate atinge o greutate de 400-500 g, este monogamă, rotitul are loc in lunile martie-aprilie.Depune de la 5-12 ouă ascuţite la un capăt şi teşite la celălalt capăt, culoarea lor fiind brun-gălbuie sau brun –roşcată, pătate neregulat cu brun –roşcat, incubaţia durează 21-22 de zile. Puii rămân toată vara cu mama lor.Este o pasăre foarte sperioasă, urma ei seamănă cu cea a cocoşului de munte. Degetele picioarelor prezintă vârzobi.Culoarea penajului este brun –roşcată, cenuşie şi negru pătat, atât pe burtă cât şi pe spate.Pe cap ambele sexe au un moţ, ceva mai mare la cocoş.Se hrăneşte cu mâţişori de alun şi de anin, afine, mure, soc, zmeură,insecte, melci, fluturi,furnici, păiangeni, , seminţe etc. Cei mai aprigi duşmani ai ieruncii sunt: jderul, dihorul, pisica sălbatică, râsul, câinii hoinari şi păsările răpitoare.