Daca esti cumva in trecere prin Maramuresul istoric este pacat sa nu iti aloci 2 ore pentru o vizita la fosta inchisoare din Sighet, cea care actual gazduieste sub forma de muzeu „Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei” unde inca de la intrare vei simti fiorul rece al zidurilor groase si al geamurilor minuscule cu gratii groase, fiind un loc unde nu prea iti vine sa apari si tu in poze sau sa-ti faci selfie.
Închisoarea din Sighet a fost construită în 1897, de autorităţile austro-ungare. După 1918 a funcţionat ca închisoare de drept comun. După 1945 prin Sighet se făcea repatrierea foştilor prizonieri şi foştilor deportaţi din U.R.S.S.
În august 1948 a devenit loc de detenţie pentru un grup de studenţi, elevi şi ţărani maramureşeni, dintre care o parte trăiesc şi azi la Sighet. În zilele de 5-6 mai 1950 au fost aduşi la penitenciarul Sighet peste o sută de demnitari din întreaga ţară (foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni), unii dintre ei condamnaţi la pedepse grele, alţii nici măcar judecaţi. Majoritatea aveau peste 60 de ani.
În octombrie-noiembrie 1950 au fost transportaţi la Sighet şi 45-50 de episcopi şi preoţi greco-catolici şi romano-catolici. Penitenciarul era considerat „unitate de muncă specială”, cunoscută sub numele de „colonia Dunărea „, dar era, în realitate, un loc de exterminare pentru elitele ţării şi în acelaşi timp un loc sigur, de unde nu se putea fugi, frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai puţin de doi kilometri.
Deţinuţii erau ţinuţi în condiţii insalubre, hrăniţi mizerabil, opriţi de a se întinde ziua pe paturile din celulele fără încălzire. Nu aveau voie să privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiţi să stea la „neagra” şi „sura”, celule de tip carceră, fără lumină). Într-un târziu, la geamuri au fost puse obloane, încât se putea vedea numai cerul.
Umilinţa şi batjocura făceau parte din programul de exterminare. În 1955 inchisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun. În 1977 închisoarea a fost dezafectată, devenind fabrică de mături, depozit de sare şi, în cele din urmă, o ruină părăsită.
In 1993 Fundaţia Academia Civică a preluat ruina fostei închisori si a transformat-o în muzeu unde in fiecare celulă sunt prezentate marile teme ale represiunii comuniste, ale distrugerii statului de drept şi înlocuirii lui printr-o construcţie de tip totalitar
Si pentru ca intradevar ceea ce vezi acolo este o trecere prin istoria ororilor comunismului, in 2014 „Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei” gazduit in spatiul fostei inchisori de la Sighet, a primit certificatul de excelenta din partea TripAdvisor.
Exista si un aspect negativ al acestei transformari a inchisorii in muzeu si anume faptul ca din cele vreo 80 celule doar vreo 5 mai pastreaza cat de cat aerul de odinioara, adica de fosta inchisoare.
Pe pricipiul „cine nu-si plateste taxele la stat ajunge sigur la inchisoare” si pentru ca acest drum sa fie foarte scurt, m-am tot intrebat dar nu am gasit raspuns, oare sa fie doar o simpla coincidenta ca Administratia Financiara este in vecinatatea fostei inchisori?
Sursa informatiilor: brosuri si site-ul www.memorialsighet.ro.