SITARUL este pasărea ale cărui intestine constituie o adevărată delicatesă gastronomică.
Carnea de sitar este foarte gustoasă şi se consumă cu tot cu eviscere. Intestinele de sitari în cobinaţie cu alte preparate gastronomice, încă de acum sute de ani erau servite la marile curţi boiereşti fiind apreciate pentru gustul lor delicat. Şi azi, acest meniul este unul de lux în marile restaurante ale lumii.
Masculul, mai mic ca femela
SITARUL (Scolopax rusticola) este întâlnit la noi primăvara şi toamna deoarece este o pasăre migratoare. Hrana sitarului este constituită din insecte, larve, râme, viermişori scoşi din pământ cu ajutorul ciocului. Glasul sitarului este un „psit-psit-psit’”, scos numai de pasărea mascul. Glasul găinuşei este un „hsst-hsst-hsst”.
Are greutatea cuprinsă între 200 și 300 de grame, masculul fiind întotdeauna mai mic. Este de culoare brun ruginie pe cap şi spate şi de culoare alb-gălbuie pe piept cu dungi brune ondulate. Coada este de culoare neagră, cu vârful cenuşiu, partea dedesubt argintie. Năpârleşte începând cu luna iulie. Sitarul caută solurile cu multă umiditate, chiar zonele mlăştinoase.
Pasajul are loc în luna martie-aprilie, atunci sitarii se adună în stoluri numeroase. Dacă timpul este frumos zborul lor este foarte liniştit, dacă timpul este rău zborul este rapid şi la mare înîlţime. La pasaj participă în procent de 90% cocoşeii. Sitarul cloceşte pe pământ unde îşi face cuib din iarbă uscată şi frunze. Depune 3-5 ouă, cloceşte 24 de zile, depune două ponte pe an. Cloceşte numai femela rolul masculului fiind acela de procurare a hranei. Auzul şi văzul sunt foarte bune, dar mult mai dezvoltat este pipăitul.
Vânătoarea
Vânătoarea începe la 1 septembrie şi se încheie la 30 aprilie. Trofeul sitarului îl constituie cele două pene închircite de la umărul aripei. Pe timpul zborului sitarul elimina tot ce este în intestine. Vânătorii folosesc alice de 2 mm.
Sitarul are un zbor imprevizibil în linii frânte, picaje, volte, ceea ce face ca vânătoarea la sitari să fie o adevărată provocare pentru a dovedi iscusunţa vânătorului. Se poate vâna la picior cu câinele de vânătoare, la goană sau la pândă.
În bucătărie
Sitarii se pot pregăti în numeroase moduri. Bucătarii adevăraţi ştiu să pună în valoare gustul extraordinar al sitarului. Acesta se pregăteşte numai după ce a stat la fezandat 3-4 zile pe timp calduros sau chiar o săptămână pe timp rece.
Se pot pregăti la tavă, la frigare sau chiar sitari umpluţi. Intestinele de sitari se pot pregăti într-o multitudine de preparate, dar de cele mai multe ori se asociază cu ficat de vacă, ciuperci etc.