Între elitism și Real Politik

Cei de la putere aduc a produs expirat, chiar dacă, așa cum am arătat, au mai mișcat câte ceva. Alternativa la aceștia se traduce prin niște stângiști cu adevărat radicali (vezi vizitele la Moscova și cele de la Bruxelles pentru boicotarea României), tocmai acum, când Rusia reînvie. E o nebunie, dar ”revoluționarii” de azi nici nu realizează. A nu crede în soluția celui mai mic rău în politică, e a cădea în utopie (”cum adică să ne mulțumim cu un rău, fie el chiar și cel mai mic?”, se indignează elitistul), dar așa e în politică. Iar utopia puritanismului politic are un preț al naibii de scump, întotdeauna: ani sau decenii de stagnare ori înapoiere. Vom cădea din lac în puț. Dar bine că avem ”revoluție”, noi să fim sănătoși.Lumea politică este, din păcate, neagră sau albă. De aici și răbufnirile violente, din vreme în vreme. Cele două accepțiuni sau viziuni politice: întreprinzătorul și cel care așteaptă să fie susținut de către alții sau chiar să paraziteze (instrumentul pus la îndemână este legitimarea prin vot a populiștilor spoliatori), sunt precum plăcile tectonice. Se freacă una de alta până când, la un moment dat, ies scântei, sau chiar lavă și seisme serioase. Pur și simplu nu sunt făcute să reziste alături: distributismul anarhic și calculul economic.Lumea a fost guvernată mereu fie de Puterea coercitivă (Regat, Imperiu, Stat, și variațiuni), fie de o atitudine liberal-capitalistă, cu guvernământ redus la minim. Mereu s-a dus lupta în acești termeni, și e foarte limpede de care parte se află prosperitatea, pe care talger. O struțo-cămilă nu este posibilă, cel puțin nu pentru mult timp (statul social are puțin peste un secol vechime, și acesta traversat de două războaie mondiale) pentru că, așa cum s-a văzut, struțo-cămila socialist-capitalistă trage de fiecare dată în balanța Statului paternalist (birocrației), din cauza populismului: ”vă dăm, vă dregem, mărim toate veniturile, jos cu privații care vă persecută”.De 20 de ani trăim în socialism, adică la STÂNGA, și continuăm să credem că e vorba doar de etichete, de teorie fără substanță? Că struțo-cămila, așa numitul dialog stânga-dreapta, a dus la progrese? Când am virat noi la Dreapta? Privatizările frauduloase și afacerile cu statul nu sunt decât corupție, nicidecum o doctrină, cu atât mai puțin a Dreptei capitaliste. Nu doar noi trăim în regim de stânga, ci un continent întreg. Chiar lumea întreagă e ispitită din nou de retorica egalitarismului. Totul e taxarea/penalizarea celui care produce/performează, redistribuirea avuției către cei care au mai puțin. De parcă asta ar fi o anomalie ce trebuie eliminată, nu o stare de fapt naturală. Unii încă mai cred că pot aduce egalitarismul aici pe pământ (paradisul). Și asta după 100 de milioane de victime sacrificate în numele acestui experiment. Abject!