Îmi doream de ceva vreme să ajung la Istanbul, să văd cu ochii mei minaretele moscheilor ce se intind spre cer, să vad luxosul palat Dolmabahce, să privesc oraşul de sus, din turnul Galata, să mănânc baclava adevărată şi să admir măreţia “oraşului lui Constantin”. Şi odată ajunsă aici nu prea mi-am odihnit picioarele pentru că Istanbulul chiar are multe de oferit şi oricât de mult ai vrea, tot nu apuci să vezi în câteva zile tot ce ţi-ai propus. În prima zi vremea nu a ţinut cu noi şi dacă până la amiază era doar înnorat, norii adunaţi s-au dezlănţuit după prânz şi a început o ploaie deasă care a ţinut până seara şi ne-a stricat planul de plimbare.Partea bună a fost că ploaia i-a speriat pe turiştii aşezaţi într-o coadă lungă la intrarea în Sfânta Sofia aşa că pe lângă că am scăpat de statul la coadă ne-am şi adăpostit de ploaie în măreţul lăcaş transformat în muzeu.Hagia Sofia (Biserica Sfintei Înţelepciuni) a fost cea mai mare biserică din momentul în care a fost terminată în anul 573 şi până la construirea Bazilicii Sf. Petru din Roma, 1000 de ani mai târziu.A fost una dintre cele mai importante realizări din domeniul arhitecturii bizantine şi cea mai importantă biserică creştină timp de 900 de ani.
În momentul cuceririi oraşului de către Mahomed al II-lea, biserica a fost transformată în moschee. Sultanii care i-au urmat la cârma Imperiului Otoman au adăugat patru minarete lăcaşului de cult iar moizaicurile bizantine care împodobeau biserica au fost acoperite.Sfânta Sofia a fost transformată în muzeu în anul 1936 iar mozaicurile au fost restaurate pentru a putea fi admirate de vizitatori.Interiorul impresionează prin dimensiuni iar imensele candelabre dezvaluie inscripţii din Coran. La etaj este galeria mozaicurilor unde pot fi admirate aceste opere de artă datând din secolul al- XIII-lea.Coborâm apoi pentru a vedea Coloana Sfântă despre care legenda spune că e făcătoare de minuni. În timp, datorită atingerii acestui loc s-a format un semn numit Adâncitura Sfântă, chiar şi azi vizitatorii îşi pun dorinţe punând degetul în această adâncitură.
A doua zi, când soarele ne-a zâmbit din nou şi ne-am putut continua hoinăreala prin oraş, ne-am lăsat uimiţi de Moscheea Albastră.Numai după ce ajungi înăuntru înţelegi cu adevărat de ce i se spune aşa, interiorul său fiind decorat cu mii de plăci de ceramică albastră şi sute de vitralii colorate.M-au impresionat cupolele decorate frumos şi coloanele imense şi m-a şocat un pic faptul că deşi moscheea este extrem de spaţioasă, locurile destinate femeilor sunt foarte mici, plasate lateral şi îngrădite….Şi la Istanbul e valabilă zicala aia cu “cine se trezeşte de dimineaţă…” mai ales dacă nu vrei să-ţi petreci stând la cozi puţinul timp pe care îl ai la dispoziţie. Aşa că luăm degrabă micul dejun şi ne îndreptăm spre Palatul Topkapi cu feţele scăldate de soarele binevoitor care ne zâmbea încă de dimineaţă. Se anunţa o zi bună şi chiar aşa avea să fie.
Am ajuns înainte de ora 9 când nici casele de bilete nu erau deschise, doar câţiva turişti matinali ca noi pândeau cuminţi mişcările angajaţilor care probabil îşi savurau cafeaua de dimineaţă.Am avut vreme să admirăm parcul din faţa palatului, frumos amenajat cu alei îngrijite şi flori frumos colorate şi să citim un pic despre istoria palatului până la 9 fix când s-au deschis ghişeele şi am purces spre intrare.Palatul Topkapi a fost reşedinţa sultanilor până în anul 1868 şi a fost construit din porunca lui Mahomed al II-lea în jurul anului 1450, la puţin timp după ce a cucerit Constantinopolul.De-a lungul timpului, fiecare sultan a extins palatul astfel explicându-se faptul că palatul dispune acum de patru curţi şi ar putea găzdui 5000 de rezidenţi.Trecem de Poarta Salutului, (realizată din porunca lui Soliman Magnificul, singura persoană care avea voie să intre pe această poartă călare) şi ajungem într-o curte interioară imensă, foarte frumos amenajată.
Aici se află atât intrarea in Harem cât şi Sala Divanului, locul unde se adunau toţi miniştrii. Lângă Divan se află colecţia de arme şi armuri unde este păstrată şi sabia lui Ştefan cel Mare.Din pacate fotografiatul este interzis aşa că ne-am mulţumit doar cu privitul. În următoarea curte aveam să descoperim sălile Tezaurului, încăperi pline cu bijuterii, diamante, smaralde, obiecte vestimentare bogat ornamentate care făceau parte din garderoba sultanului.În ultima curte pot fi admirate locuinţe elegante, moschei, fântâni, terase cu vedere spre Bosfor, Camera Circumciziei sau Biblioteca.La plecarea de la Palatul Topkapi văzând puhoiul de lume care se îndrepta spre intrare, ne-am mai felicitat o dată pentru decizia de a merge dimineaţa şi vă recomandăm să faceţi la fel.Intrarea la Topkaki costă 20 TL , Haremul 15 TL iar programul este de la 9-17.00 zilnic mai puţin marţi.
Fără îndoială Istanbul este un oraş foarte viu dar mai ales foarte colorat, iar locurile cele mai potrivite pentru a-i admira culorile sunt bazarurile pline de viaţă.Cele mai cunoscute bazaruri sunt Marele Bazar şi Bazarul Egiptean (bazarul cu mirodenii) unde lejer poţi pierde câteva ore plimbându-te printre sutele de magazine.Marele bazar, cunoscut şi sub denumirea de Bazarul Acoperit este un ansamblu alcătuit din zeci de străzi acoperite care găzduiesc peste 4000 de mici magazine, cafenele şi restaurante.A fost construit în jurul anului 1450 din porunca lui Mahomed al II-lea şi deşi a trecut prin două incendii, a fost reconstruit rapid, respectându-se structura şi aspectul original.Cele mai multe mazagine sunt cele de haine sau pantofi, eşarfe, bijuterii, suveniruri sau cele de covoare şi carpete.
Deşi nu căutam să cumpărăm ceva anume, ne-am plimbat vreo câteva ore prin acest bazar, de multe ori având senzaţia că ne învârtim în cerc, iar când chiar aveam nevoie de o pauză am savurat un ceai turcesc la prima cafenea care ne-a ieşit în cale.Trebuie să vă spun că am rămas plăcut suprinsă de cât de prietenoşi sunt turcii şi de popularitatea de care se bucură românii, mai ales datorită lui Hagi care se pare că a fost cel mai iubit român din Turcia.A venit apoi rândul Bazarului Egiptean, mult mai mic decât celălalt, dar plin de viaţă şi culoare. Pe vremuri acest loc era o uriaşă spiţerie, plină cu săculeţi cu mirodenii şi plante de leac.Acum este plin cu mirodenii, diverse sortimente de ceai, dulciuri tradiţionale turceşti, nuci, alune sau miere.Un reportaj de Claudia MihăilăPuteţi găsi mai multe impresii de călătorie ale Claudiei Mihăilă la adresa: povestidinlume.blogspot.com. Claudia Mihăilă este agent de turism al agenţiei Wens Tour.
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale
Mereu activ
Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici
The technical storage or access that is used exclusively for statistical purposes.The technical storage or access that is used exclusively for anonymous statistical purposes. Without a subpoena, voluntary compliance on the part of your Internet Service Provider, or additional records from a third party, information stored or retrieved for this purpose alone cannot usually be used to identify you.
Marketing
Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.