O calatorie reuşită se planifică din timp. De aceea, va recomand un itinerar perfect pentru aceste luni mari reci in Romania: Spania-Gibraltar-Maroc. In prima parte a acestui reportaj, v-am povestit cate putin despre sosirea la Valencia si vizita in minunata fortareata Alhambra din Granada. Povestea a continuat cu descoperirea Gibraltarului, iar apoi am pus intaia oara piciorul pe pamant african, la Tanger, in Maroc, orasul hasisului si spionajului. Ati descoperit dupa aceea Fes, cu cele 9.000 de strazi fara nume. Pasii ne-au purtat si prin celebra Piata Nebuna din Marrakech, cu fachiri, cobre si oameni ai desertului. Am urcat apoi in legendarii Munti Atlas, unde i-am intalnit pe berberi. Astazi dam o fuga pana in orasul piratilor, Mogador, la Oceanul Atlantic.[slideshow A doua zi dis de dimineata am pornit spre Essaouira, despre care am auzisem ca e una dintre cele mai frumoase statiuni marocane de la Oceanul Atlantic.Am luat un taxi pana la autogara din Marrakech. Acolo, la poarta, agitatie maxima: zeci de persoane gesticulau si urlau, facand o harmalaie teribila. In corul nebun am remarcat un tip ce striga cat il tineau soricii “Essaouiraaaaaaa!!”. L-am urmat in viteza prin curtea autogarii si ne-a condus la autocarul care ne interesa.Aveam sa constatam mai tarziu ca tipul era chiar soferul. Ne-a vandut bilete si am asteptat…Si am asteptat…Am pornit cu vreo 20 de minute intarziere. In tot acest timp, prin autocar s-au perindat vanzatori de sandwich-uri, cersetori ciungi si orbi sau vanzatori de parfumuri. Pe drum, am indurat un frig teribil, din cauza geamurilor care nu se inchideau cum trebuie.

“Insha Alah”

In Maroc, autocarele opresc oriunde se trezeste vreun habauc ca vrea sa urce sau sa coboare, fapt care poate sa dea tuturor programul peste cap. Ai un tren de prins? Vrei sa ajungi la serviciu? Ai o intalnire de afaceri? si te intrebi daca vei ajunge la timp? Raspunsul e “Insha Alah”, adica “Cum o vrea Domnul”, o expresie foarte draga marocanilor, echivalenta as spune cu cea ardeleneasca care zice ca “N-o fost sa nu fie cumva”…Pana la Essaouira, sunt 170 de kilometri. In Romania, un autocar parcurge probabil aceasta distanta in vreo doua ore si jumatate. In Maroc, insa, timpul nu are aceeasi unitate de masura. Soferul a oprit la mijlocul distantei, intr-un sat sarac, cu oile agatate clasic de barnele cocioabelor de la marginea drumului, si a stat la o mica gustare cel putin vreo 40 de minute.Tot autocatrul se hlizea la el cum haleste, iar lui nici ca-i pasa. Dimpotriva, omul a comandat si o cafeluta, si-a facut siesta linistit. Dupa ce am pornit cu chiu cu vai, pe traseu a mai aparut o problema: se lucra la drum. De fapt, dintr-un drum cu doua benzi se facea autostrada. Santierul ne-a amintit, evident, de Romania.A trebuit sa mergem in paralel vreo 10 kiometri, pe un drum de tara. Caznele au meritat a fi indurate, caci localitatea Essaouira si oceanul, vazute de pe dealul care margineste asezarea se deschideau promitatoare sub nasurile nostre care se strambau prea repede uneori.

Mogador, orasul piratilor

Am vazut in Essaouira, la fel ca in Grecia, case albe, cu ferestre albastre, stanci lovite de furia oceanului si pescarusi haini dand tarcoale pescarilor intorsi din larg cu navoadele pline. Micul oras a fost in trecut, cam prin secolul 1, sub influenta romana. Localnicii furnizau pentru imperiu sardele si purpura (o vopsea obtinuta dintr-o scoica).In Evul Mediu, apoi, Essaouiraa fost cucerita de pirati, pe urma de portughezi care si-au scos ochii cu francezii pentru stapanirea localititatii asezate strategic. In apropiere de tarm se afla o staca celebra, in care erau triati calatorii in vreme de ciuma, amplasament folosit ulterior ca puscarie.Stapanirea araba care s-a instalat aici a apelat la serviciile unui arhitect francez pentru modernizarea orasului. Influenta arhitecturii europene se vede acum in tot orasul. Mai mult, asezarea se numeste Essaouira, care insemna “Cea bine desenata”: strazile nu sunt la fel de inguste ca in Medina altor localitati, cladirile au fost construite mai armonios, int-un cuvant orasul a fost ridicat pana la un punct dupa rigorile europene in materie de urbanism.La Essaouira e bine si e cald. Plaja are nisip extrem de fin, oferta de peste si crustacee e excelenta. Trebuie sa va spun ca pe una dintre terasele pescaresti ne-am ales chiar noi prinzul, care inca mai misca. Apoi am baut cafeaua pe terasa unui restaurant de pe plaja. Muzica Cesariei Evora ne-a acompaniat reveria pe tarmul inspumat al Oceanului Atlantic…

O calatorie de cosmar

De la Essaouira trebuia sa pornim inapoi spre Marrakech la ora 16, pentru ca de acolo sa luam, cu trenul, drumul Tangerului, la ora 21. Aveam deja bilete rezervate la cuseta si ne spuneam ca e imposibil sa nu ajungem la timp, ca doar ni se spusese in autogara din Essaouira ca drumul cu autocarul dureaza suta la suta maxim trei ore…Cand am ajuns, insa, la autogara din Essaouira, era vremea rugaciunii. Musulmanii de acolo, in frunte cu soferul, se rugau cu fata spre Meca, pe un covor intins langa autocarul nostru. Langa covor, un sir lung de pantofi, caci musulmanii, dupa cum bine stiti, trebuie sa se descalte inainte de acest ritual.Am pornit din nou cu intarziere, dar cu un autocar care nu ameninta sa se naruiasca precum un cotet prost facut, ca si cel cu care sosisem la Essaouira. Exact la mijlocul distantei, intre Essaouira si Marrakech, autocarul s-a oprit subit, dupa acelasi scenariu prost ca si dimineata, in dreptul halcilor de oaie.Soarele inca lumina ulita prafuita, cand soferul a coborat si a disparut intr-o dugheana. Iar noi am asteptat…Si am asteptat…Si am asteptat…Pana s-a lasat seara. Si soferul nu mai venea…Era deja ora 19!! Trenul pleca la 21:00. Se ingrosa gluma…Pe cand orice speranta era pierduta, pasagerii au inceput sa dea buzna afara din autocar si sa urce intr-un altul, care tocmai sosise. Le-am urmat exemplu si l-am intrebat pe sofer daca ajungem la Marrakech pana la 20:00. Raspunsul ne-a uimit inca o data: “Insha Alah”, adica “Cum o vrea Domnul”…A inceput apoi din nou nebunia: masina oprea pentru fiecare calator care fie dorea sa urce, fie sa coboare.Cand am intrat in Marrakech, un oras destul de mare, cam de marimea Clujului as spune, era ora 20:30 si autocarul oprea la fiecare 500 de metri. Unii coborau, altii urcau. Politeturi, saluturi, plecaciuni…Ne-au cedat nervii si am coborat injurand printre dinti la periferia orasului, pentru ca in ritmul asta pierdeam sigur trenul, avand in vedere ca trebuia sa ne luam si bagajele de la hotel.

Contracronometru

Ne-am despartit in doua echipe: una cu misiunea de a opri trenul cu orice pret, iar a doua trebuia sa ia bagajele de la hotel. A urmat o goana cu taxiurile greu de descris, apoi, noi cei care mersesem dupa bagaje a trebuit sa alergam spre hotel prin Djemaa-el-Fna – Piata Nebuna – care era inchisa circulatiei si sa ne intoarcem tot alergand incarcati cu o tona de rucsaci. Cursa de o mie de metri dus si o mie de metri intors a fost groaznica.M-am ciocnit in fuga de toti bastinasii, am intrat in hotel ca un apucat si am cerut sa ni se dea repede bagajele care fusesera depozitate la receptie. Probabil ca am urlat la receptioner pentru ca initial a crezut ca e un jaf. Apoi, omul a inteles ca ne grabim. Cu ochii bulbucati, fugeam din nou spre taxi cu cate doi rucsaci in spate. In goana, am vrut sa-i smulg unui basinas o roaba, dar era plina de gunoi.Asa ca a trebuit sa fug inainte. Imi simteam picioarele grele, ca de plumb, si arzand, cand am ajuns la taxi. Apoi, am pornit in viteza spre gara. Mai aveam cinci minute pana la tren. I-am spus taximetristului sa uite regulile de circulatie si sa mearga pe cele mai scurte trasee.A urmat inca o cursa de raliu, iar in cele din urma am urcat in tren la 21:03. Ne-am prabusit franti. Noapte buna!…Am ajuns in Tanger la ora 7 dimineata, iar cateva ore mai tarziu, dupa controale indelungate la frontiera, traversam din nou Stramtoarea Gibraltar, la bordul unui feribot marocan vechi si aproape gol, care parea bantuit de fantome. Am admirat inca o data peisajele si continentul African, cu muntii lui spectaculosi prabusiti in mare, locul in care Marea Mediterana si Oceanul Atlantic se ingemaneaza, apoi Stanca lui Tarik – Gibraltarul – pentru a ajunge in final din nou in portul spaniol Algeciras. Va urma :)Foto: Raul Chis, Corina Pintea