STUDIU PATA RAT: Doar un zid de beton de 3 m inaltime si aproape o jumatate de km poate proteja Centura Valcele-Apahida de gunoaiele si levigatul care o iau la vale. Este una dintre posibilele solutii desprinse dintr-un studiu realizat de SC Expert Timoșoara si prezentat pe pagina sa de Facebook de activistul ecologist clujean Szakáts István. Studiul mai recomandă relocarea materialului în exces de pe muntele de gunoi. Despre ce cantitate vorbim? Excesul e 4 hectare de gunoi cu o medie de un metru grosime. Asta înseamnă 40.000 metri cubi de material de mutat. Asta înseamnă 5000 mașini de 16 tone (8mc fiecare), spune Szakáts István. Dacă se duc zilnic 50 mașini, asta înseamnă 100 zile de lucru, adică trei luni jumate de muncă non-stop. „Că ninge, că plouă, că-i Crăciun, că-i Revelion. Și și așa ne apucă luna martie. Timp în care vin trei anotimpuri ploioase. Cu îngheț și zăpezi. Și între timp ar mai trebui să lucrezi și la Marele Zid și la Marea Baltă. Care înseamnă că e una să scrii, alta să declari la presă că gata faci, și alta că de făcut nici vorbă”, observa ecologistul.
Redam postarea lui Szakáts István.
„Și acum, mult-râvnita expertiză despre Pata Rât, Raportul despre Munte și Mare – adică despre gunoi și levigat. Ce aflăm și ce învățăm? Lucruri simple și dureroase.
1. Aflăm că Muntele nostru de Gunoi de fapt s-a construit pe o tavă de argilă alunecoasă. Ce învățăm din asta? Că nu e bine să ridici un munte de gunoi de 22 hectare pe ceva așa de alunecos.
2. Aflăm că între 2006 și 2010 s-au mai aruncat haotic peste muntele asta 82.000 tone de nămol, și de care s-a uitat a-i zice constructorului (e doar vorba de 5000 camioane de 16 tone). Acum s-a descoperit că nămolul e acolo, și are pe alocuri o grosime de peste 6m. Și alunecă.
Învățăm de aici că e bine să ne ținem actele în regulă și memoria în formă.
3. Aflăm că levigatul e deja aproape la suprafață (3m sub nivelul depozitului).
De aici învățăm să nu mai tot mutăm și afânăm un munte de gunoi până ajungem să avem o savarină de gunoii bine îmbibată în zoft de levigat.
4. Aflăm că atunci când s-a strâns muntele de pe 22 hectare pe 18 hectare, s-a supraîncărcat terenul. Învățăm de aici că atunci când mai facem așa ceva să și testăm terenul înainte.
5. Aflăm că pentru a scăpa Centura, va trebui să ridicăm un zid între Centură și Muntele de Gunoi. Un zid de aproape jumate kilometru lungime și 3m înălțime , făcut din cam 4-500 piloți, peste 5 tone fiecare. Învățăm să ne apărăm Centura.
Și mai aflăm niște lucruri cu adevărat îngrijorătoare.
6. Zidul va trebui construit cu o retragere de 8m de drum, pe o lungime de jumate kilometru. O să fie de mutat zeci de mii de metri cubi de gunoi din marginea muntelui. Unde-i punem? Peste restul muntelui? Nu se poate că deja și așa vine peste noi. Lângă? Nu se poate, că în jur e numai teren privat. Îmburdăm în lacul de levigat? Nu e voie. Și atunci?
7. Aflăm că terenul de sub depozit este plastic curgător sau plastic moale cu structura afectată pe 3-6m adâncime. Cândva levigatul avea un debit de sub 40mc/zi, acum are un debit de 200-400mc/zi. Cât de adânc va trebui să punem pilonii să avem încredere că nu numai încetinim venirea muntelui peste drum, dar o și oprim?
8. Stația cu osmoză inversă (dacă ar fi montată, dar domnul Țișe tocmai a renunțat la ea) ar scoate 165mc levigat pe zi – adică mai puțin decât intră. Dar până lacul e acolo, mai greu faci zidul. Că dai cu lopata în digul care îți ține lacul. Iar Apele Române vor să vadă levigatul curățat înainte să-l lase să curgă către Apahida. Și atunci care e soluția? Stație de epurare? Dar aia unde se montează? Că nu e loc. În cât timp? Că nu e timp. Și între timp ce face Muntele Nostru Mișcător?
9. Aflăm că gunoiul supraetajat excesiv va trebui descărcat. Vorbim de ce s-a adunat de pe 22 hectare pe 18 hectare, adică 4 hectare de gunoi, de o grosime variabilă, între un metru și 6. Na asta unde punem?
10. Și mai aflăm ceva foaaarte dureros. Degeaba avem autorizație de mediu pe rampa „temporară” până în 2020. Degeaba suntem acum cică la „42%” din capacitate. Muntele ăla nu-l mai dublezi în volum fără să-i extinzi aria. Și atunci începem să vorbim de noi autorizații? De noi stații temporar-temporare?”
Ce spun datele Universitatii Sapientia
Potrivit lui Szakáts István, in 5 octombrie Universitatea Sapientia a prevelat câte 10 probe din lacul de levigat în amonte de Munte și din pârâul de levigat care șiroaie de sub Munte. Tocmai au venit rezultatele:
Clorid (Cl, mg/l) – depășire de peste 20 ori față de max. admis în apa potabilă
Lac: 1920
Pârâu: 5359
Valoare medie în râuri: 1-10
Max admis în apa potabilă: 250
Sulfat (SO4, mg/l) – depășire de peste 6 ori față de max. admis în apa potabilă
Lac: 764
Pârâu: 1640
Valoare medie în râuri: 1-20
Max admis în apa potabilă: 250
Amoniu (NH4, mg/l) – depășire de peste 4000 ori față de maximul admis în apa potabilă
Lac: 313
Pârâu: 2025
Valoare medie în râuri: –
Max admis în apa potabilă: 0.5
Nitrat (NO3, mg/l) – depășire de peste 20 ori față de maximul admis în apa potabilă
Lac: 76.1
Pârâu: 1226
Valoare medie în râuri: 0-1
Max admis în apa potabilă: 50
Bicarbonat (HCO3, mg/l) – depășire de peste 70 ori față de maximul admis în apa potabilă
Lac: 1852
Pârâu: 7168
Valoare medie în râuri: 25-100
Max admis în apa potabilă: –