Lazarev: “Doar iubirea, și nu conștiința, poate oferi reprezentări ale lui Dumnezeu”

“Doar iubirea, și nu conștiința, poate oferi reprezentari ale lui Dumnezeu. O spune Serghei Nikolaevici Lazarev, un rus credincios care lucreaza in spatiul ortodoxiei cu instrumente neconvenționale.

Pentru el, am impresia, a face exclusiv apel la dogmele si invataturile Bisericii Ortodoxe pentru a incerca sa ii aduci pe drumul bun pe cei bolnavi si fara credinta ar aduce cu sine o limitare. Pentru Lazarev nimic nu este mai valoros, cred eu, decat o relatie nemijlocita cu Dumnezeu. Caci a-l accepta pe EL si a-l iubi este o binecuvantata regasire a sinelui si o deschidere catre o lume care, fara Dumnezeu, este, asa cum multi se plang, o vale a deznadejdiei si
a plangerii.Dar Dumnezeu este in fiecare om, de unde si preocuparea lui Lazarev de a le reaminti mereu acest lucru celor care il cauta bolnavi si disperati.Cel mai mare merit al lui Lazarev este acela ca aprinde o lumanare in intunericul existential al „pacientilor” sai , pentru ca acestia sa-si poata deschide mai apoi singuri calea catre Dumnezeu. Caci fiecare dintre noi avem o relatie personala cu Dumnezeu, iar faptul ca se intampla sa nu stim asta e doar o consecinta a faptului ca ne-am instrinat de
natura noastra buna, de sensul bun al existentei noastre.De aceea, singurul ajutor pe care il putem primi este acela de la oameni care cunosc modalitatile de a ne reintoarce pe drumul catre Dumnezeu. Sau, daca avem suficiente resurse, de la noi insine. Lazarev crede in reincarnare (in prostia mea, radeam mai demult de povestea asta, dar am ras si de Dumnezeu).Crede ca faptele noastre negative se repercuteaza asupra celorlalti, in special asupra partenerilor de viata si a urmasilor nostri, dupa cum faptele inaintasilor nostri se repercuteaza asupra noastra. El crede ca purificarea noastra este un proces care se realizeaza in succesiunea de vieti care ne sunt date. El a scris, din cate stiu eu, vreo cinci
carti. Ce urmeaza este din „Diagnosticarea karmei.Raspunsuri la intrebari”.Inaine de toate, mi se pare important sa spun ca Lazarev crede ca spiritualitata are trei nivele, primele doua fiind, cel putin potential vorbind, cele mai periculoase in masura in care ne agatam de valorile lor.1. Primul nivel il constituie relatiile, aptitudinile si intelectul. Dependenta de relatii naste gelozia, suspiciunea, irascibilitatea. Dependenta de aptitudini si intelect duce la autopretuire prea mare, la dorinta de a-i oprima pe ceilalti, de a-i tine cu o mana de fier.2. Al doilea nivel este dat de noblete, principii, idealuri, vise, teluri, sperante. Dependenta creaza riscul unui conflict permanent, nemultumirea fata de oameni si lume, deci pune la lucru agresivitatea.3. Al treilea nivel se bazeaza pe morala, simtul estetic, pe dragostea fata de oameni. Noi cunoastem iubirea fata de Dumnezeu prin dragostea fata de oameni. Cu cat in sentimentele noastre este mai multa iubire divina, cu atat avem mai putine pretentii fata de oameni.Pentru cine și-l închipuie pe Dumnezeu ca pe un batrân cu barba, Lazarev are urmãtorul mesaj: doar iubirea, și nu conștiinþa, poate oferi reprezentari ale lui Dumnezeu. Altfel spus, adaug eu, Dumnezeu poate fi cunoscut doar prin iubire și nu folosind instrumentele pe care gândirea noastră le-a obținut prin procesarea senzațiilor, prin dezvoltarea unor concepte abstracte care ÎL descriu (filosofia se joacã mult pe terenul asta) sau strict prin prejudecati care
insotesc traditia crestina, adesea create de preotii sai zelosi care dubleaza alaturi de puterea politica cenzura asupra maselor, pentru a le face docile si pentru a le controla.Lazarev spune cã dihotomia „speranþa-deziluzie” este incompatibila cu Dumnezeu. Nu poți sa speri ca il vei gasi pe Dumnezeu sau sa fii deziluzionat negasindu-l. „Dumnezeu nu poate decât sa fie iubit”, spune autorul.Iar raportarea asta la El trebuie cultivata, pentru a capata adâncime. „Fericirea nu este fructificarea mecanica a ceea ce ai, ci procesul de autotransformarii in fiecare secunda, care ajuta la intensificarea aspiratiei spre Dumnezeu”.Agresivitatea este un semnal al prezentei bolii în noi. Pentru a o suprima, este necesara o împacare cu lumea, adica cu trecutul, prezentul si viitorul. In acest fel, sunt deschise caile catre purificarea sufletului si acceptarea lui Dumnezeu. Trufia, cramponarea de idealuri, de omul indragit sunt surse ale autodistrugerii. Sa il iubesti pe Dumnezeu in semeni tai este un sentiment prolific: are loc, astfel, o împlinire personala intru divinitate. Cu cât pretentiile fata de lumea inconjuratoare sunt mai mari, cu atât ghemul agresiv din subconstient creste mai mult, iar in cele din urma agresivitatea se transfera de la oameni si la Dumnezeu, ceea ce deschide, declanseaza un proces de autodistrugere a propriei persoane.Dacã femeia s-a indragostit de un om destept si brutal, pe de o parte il transforma prin iubire si pe de alta il vindeca umilindu-l. Cu cat se va purta mai omenos cu el, cu atat va fi mai rau va fi pentru amandoi. De aceea, dragostea nu trebuie sa depinda de cumsecadenie si de idealuri. Dar iubirea trebuie sa fie intotdeauna mai multa. Cu cat oamenii indragostiti pot sa se ierte mai repede reciproc, sa simta ca tot ce este omenesc este secundar, cu atat se salveaza unul pe altul.Persoanele a caror rezerva de spiritualitate depaseste media sunt periculoase pentru partenerul de viata. Daca adoratia unui astfel de om patrunde la nivelul profund al celuilalt, acest lucru ii poate periclita starea de bine celui din urma. Actorii celebri sau cantaretii se comporta vulgar, imoral, pentru a se apara. Protectia sta in gradul de iubire fata de Dumnezeul din sufletul omului celebru acumulata in vietile anterioare si intr-o oarecare masura in cea
prezenta. Daca este indeajuns de multa, nici o adoratie nu-i va face rau.Credinta traita consta in bunatate, renuntarea la critica, capacitatea de a ierta, de a pune iubirea mai presus de morala, de simtul etic, de principii, de aptitudini si de bani.Sa nu iubesti in partenerul de viata lucruri precum spiritualitatea sau nobletea mai mult decat manifestarea lui Dumnezeu. A iubi un om pentru ca este capabil, bogat sau corect, mai degraba decat pe Dumnezeul din el, este ca si cum ai deschide calea distrugerii lui.A spune „nu pot sa-mi iert” sau „nu pot sa iert altora” este o cramponare de idealuri, deci o respingere a lui Dumnezeu.Intre oamenii care se iubesc totdeauna trebuie sa fie Dumnezeu, ei trebuie sa iubeasca prin Dumnezeu. Atunci, cu cat se vor iubi mai mult, cu atat aspiratia catre Dumnezeu va fi mai puternica. In cuvinte simple: in dragostea omeneasca trebuie sa existe o detasare de omul iubit. Indepartati-va de tot ceea ce este omenesc in voi, aruncati la gunoi principiile, idealurile, logica si constiinta.Fericirea nu este posibila, spune Lazarev, cata vreme exista ura fata de momente care apartin trecutului, fata de persoane care apartin trecutului nostru dureros. Un bun exercitiu spiritual pentru purificarea sufletului si pentru regasirea lui Dumnezeu este de a reparcurge aceste momente umilitoare si dureroase din trecut pentru a-i ierta pe cei care le-au provocat.Mai multe ar trebui sa aflate din cartile lui Lazarev. Diferenta dintre terapia prin tehnicile psihologiei si terapia prin iubirea inspirata de Dumnezeu este ca si diferenta de perceptie asupra mortii pe care o au ateul si credinciosul. Primul vede, la capatul vietii lui viermii, iar al doilea lumina.Autor: Cătălin M.