Auto-vătămarea prin lipsă de reacție a fost inventată de români. E convingerea care decurge logic din modul in care ne raportam la efectele guvernării PSD, mai ales acum, cand masurile acestui partid au ajuns să atingă nu numai aspecte ce ne privesc pe toți, ca societate sau popor, ci bulverseaza chiar familia, ca nucleu fundamental al societatii, si echilibrul relatiei stat-cetatean.
Condus de o călăuză profund ateistă și văduvită de orice moralitate, PSD-ul pare rătăcit într-un spațiu lipsit de căi și lovit ireparabil de o incapacitate crasă de a vedea răul.
Pentru clasa politică nu mai există demult niciun Dumnezeu, căci dacă ar exista, nu ar putea (cu siguranță) tolera ceea ce se întâmplă în România zilelor noastre. Și asta le dă curaj …
Mânați de programe înglobate adânc într-o nefericită zestre genetică, politicienii români răspund instinctiv la “poruncile trupești” ce îi fac să se înmulțească constant, dând naștere la noi și călduțe locuri în parlament sau la tot mai multe ministere și posturi de secretar de stat.
Toate acestea pot fi reunite într-unul dintre cele mai simple și totuși cele mai minuțios motivate credo-uri ale unui partid, și anume, “după noi, potopul”, căci alt sens, în afara acestui credo, pare să nu mai existe pentru partidul de la guvernare, capabil să amaneteze până și viitorul copiilor noștri.
Externalizarea răului (care se află întotdeauna în altă parte decât în ograda proprie) face plauzibilă până și senila justificare a statului paralel, doar că dimensiunea absurdului capătă valențe apocaliptice din ce în ce mai des, atunci când se neagă (cu seninătate “angelică”) până și fapte de netăgăduit.
Afundați într-o depresie de-a dreptul paralizantă, românii au fost surprinși de recentele măsuri politruce în niște ipostaze atât de hilare, încât riscă să devină măscăricii universului.
Totul pare să concure către “grandiosul” moment în care umanitatea (dar nu numai, căci nici pe Marte lucrurile nu pot sta în alt fel) va schimba eticheta de “NIMENI”, deja atribuită românilor, în aceea de “fraieri ai universului”, singurii capabili să aducă bani de acasă pentru munca prestată pe parcursul unei luni.
Iată deci că intuiția lui Mușatescu se confirmă și in politică, deoarece devine clar că: “O proastă guvernare face intotdeauna tot ce poate ca să nu treacă neobservată!”
Să fie oare românii (așa cum susțin unii dintre “prietenii centenarului”) un popor cu o existență efemeră, dar în continuare mândru de faptul că e condus de “călăuze” cu priviri neînfricate până și în fața DNA? Să fie oare românii atât de “paralizați” încât să accepte, la nesfârșit, să fie reprezentați de politicieni ce își permit luxul unei existențe de-a dreptul atemporale, în care pedeapsa pentru cei care cauzează adevărate orori sociale se “pierde constant în meandrele concretului”?
Dacă este așa, atunci putem afirma cu tărie că auto-vătămarea prin lipsă de reacție a fost inventată de români!
AUTOR: MIHAI TALPOS, Managing Partner Scoala Informala de IT