Cancerul de sân este, în acest moment, principala localizare neoplazică malignă în țara noastră. Diagnosticarea și tratarea cazurilor incipiente asigură o rată de supraviețuire care tinde spre 90 la sută, însă, din păcate, multe pacientele nu ajung la timp la medic. Chirurgul Patriciu Achimaș-Cadariu de la Institutul Oncologic „Prof. dr. Ion Chiricuță” din Cluj–Napoca spune că uneori sunt perioade în care un sfert dintre paciente vin la spital în stadiu metastatic. Problema este că, într-un stadiu 4, supraviețuirea va fi undeva la 20 la sută sau chiar sub 20 la sută, în funcție de tipul de tumoră, mai agresivă sau mai puțin agresivă.
Într-un interviu acordat Via Cluj TV, profesorul Achimaș spune că aceste cifre dramatice vin să susțină nevoia conceperii și, de această dată, și a implementării, a unui plan de combatere a cancerului. Medicul conduce, în calitate de deputat, o comisie parlamentară care vizează atingerea acestui obiectiv. Toate detaliile, în interviu.
Cancerul de sân, principala localizare neoplazică malignă
Reporter: Cum a evoluat dinamica cancerului de sân?
Prof. univ. dr. PATRICIU ACHIMAȘ-CADARIU: Înainte de 90, cancerul de sân era o localizare frecventă dar nu neaparat în top. A crescut foarte mult incidența acestei patologii și am ajuns în acest moment să combinăm două situații mai puțin fericite: o incidență mare a cancerelor lumii occidentale, vestice, printre care și cancerul de sân care se plasează pe primul loc în acest moment, dar în același timp păstrăm și racile ale unei lumi mai puțin dezvoltate, cu cancere specifice, cu cancerul de col uterin și cancerul pulmonar, din cauza faptului că în ciuda eforturilor, chiar și legislative, fumatul este încă o mare, mare problemă în societatea noastră.
Revenind, cancerul de sân este în acest moment principala localizare neoplazică malignă în țara noastră, sigur, la femei, sunt și bărbați care fac cancer de sân dar cu o frecvență mult mai mică și, fiind un centru comprehensiv de tratare a cancerului concentrăm un număr mare de cazuri. Cazuri noi pe an sunt peste 1000-1200. Anul trecut nu îl putem considera extrem de reprezentativ, fiind și perioada de pandemie.
Numărul cazurilor noi în 2020 a fost sub 1000, sigur, cazurile vechi sunt tratate în continuare. Numărul acesta a crescut ușor anul acesta și bănuim că vom încheia anul cu o medie apropiată anilor de dinainte de pandemie.
Supraviețuirea poate fi de 90 la sută
Reporter: Care este rata de supraviețuire în cazul cancerului de sân?
Prof. univ. dr. PATRICIU ACHIMAȘ-CADARIU: Dacă o luăm global, aceasta este dată de stadiul în care este diagnosticată boala. Avem tot felul de grafice foarte sugestive care provin din țările din vest, din Europa sau America, și chiar ieri discutam cu colegii un grafic extrem de bun care arăta cum a crescut supraviețuirea la 5 ani în diverse localizări, în Statele Unite. La cancerul de sân supraviețuirea tinde către 90 la sută. Asta ce înseamnă? Fiindcă trebuie să fim atenți cum citim datele.
Înseamnă că ei diagnostichează și tratează un număr foarte mare de cazuri incipiente. Mergând către stadiile avansate, supraviețuirea, evident, scade. Adică într-un stadiu 4 supraviețuirea va fi undeva la 20 la sută sau sub 20 la sută în funcție de tipul de tumoră, mai agresivă sau mai puțin agresivă.
Într-un stadiu incipient, supraviețuirea poate să treacă de 90 la sută și asta e valabil pentru foarte multe localizări neoplazice.
Dacă am avea posibilitatea să identificăm la cât mai multe femei, e greu să spun la toate, acestă problemă într-un stadiu incipient și supraviețuirea ar fi pe măsură. În ultimii ani sunt foarte multe molecule aprobate, putem trata extrem de eficient cazurile de cancer de sân, totul este să avem centrele specializate și să avem un număr suficient de specialiști reali, echipe multidisciplinare care să poată să facă acest lucru.
Drame
Reporter: Din 1000 de paciente, câte vin la Institutul Oncologic din Cluj în stadiul 4?
Prof. univ. dr. PATRICIU ACHIMAȘ-CADARIU: De la perioadă la perioadă, din nou o să fac referire la pandemie, anul acesta am început să vedem mult mai multe stadii 4. Uneori sunt perioade în care un sfert dintre paciente sunt în stadiu metastatic.
Asta este foarte rău. Pacientele au stat foarte mult acasă și, din păcate, în această situație tratamentele sistemice sunt cele utilizate. Uneori, aceste paciente nici nu ajung să beneficieze de chirurgie fiindcă face sens un tratament care să oprească progresia bolii. Sigur, și controlul local este important, dar la aceste paciente un tratament sistemic este cel esențial. Dar la stadii avansate și supraviețuirea este mult mai redusă.
Accent pe calitatea vieții
Reporter: Ca și dotări, ce diferențe există între Institutul Oncologic din Cluj și institutele similare din occident?
Prof. univ. dr. PATRICIU ACHIMAȘ-CADARIU: Întotdeauna e loc de mai bine. În fiecare an apare o nouă generație de aparate de radioterapie, noi tehnologii din ce în ce mai performante. În acest moment, dacă ne referim la anul Domnului 2021, ne prinde într-o situație excepțională.
Revin cu o afirmație pe care am făcut-o, în legătură cu tratementul sistemic. Din fericire, în ultimii ani s-au aprobat numeroase molecule dar, în plus față de aceasta, având în vedere că avem mulți colegi implicați în trialuri clinice, avem deci multe molecule noi care sunt în aceste studii, de care pot beneficia pacientele noastre în mod direct și rapid.
Întotdeauna sunt molecule puse în piață în America, întâi, după aceea în Europa de Vest și pe urmă primesc și la noi aprobarea. În acest moment lucrurile stau chiar bine.
Reporter: Spuneți-ne mai multe despre rolul acestor molecule
Prof. univ. dr. PATRICIU ACHIMAȘ-CADARIU: Dacă ne referim la chimioterapie – în mod generic, tratamentul sistemic în oncologie este numit chimioterapie fiindcă primele tratamente au fost chimioterapeutice. Ulterior au apărut diverse molecule care poate
nu se încadrează neaparat în definiția chimioterapiei. Vă dau un exemplu, chiar avem un trial, cu imunoterapia. Imunoterapia este tot un tratament sistemic dar nu este chimioterapie.
Un tratament care se adresează întregului organism care este administrat pe cale sangvină, pe cale venoasă sau sub formă de tablete. Efectul acestor medicamente se răsfrânge asupra întregului organism, adică luptă împotriva tumorii, diseminării tumorale și a eventualelor metastaze. Asta e partea de tratament sistemic.
În partea de radioterapie, eforturile au fost mari din partea Ministerului Sănătății și am beneficiat de pe urma împrumutului de la Banca Mondială de aparatură nouă și în acest moment acoperim practic toată gama de proceduri de radioterapie de ultimă oră.
Nu înseamnă că radioterapia nu era eficientă. Era eficientă dar avea o toxicitate, efecte secundare pe măsură.
Aparatura nouă minimizează aceste lucruri, protejează extrem de bine țesuturile înconjurătoare, concentrându-se exact pe zona unde trebuie eliberată cantitatea de energie pentru a lupta cu celulele canceroase.
Și am lăsat intenționat partea de chirurgie la urmă pentru că aici sunt două aspecte: partea de chirurgie radicală, pe care sigur o făceam întotdeauna și o făceam foarte bine, dar la care în ultimii doi ani s-a adăugat partea de reconstrucție, în sensul decontării și în sensul în care ne-am creat și noi un departament de chirurgie plastică.
Practic, oferim pacientelor împreună partea de rezecție dar și cea de reconstrucție și cred că pentru calitatea vieții pacientelor noastre este un lucru esențial.
În partea de chirurgie a cazurilor incipiente din nou avem posibilitatea de a face ce e mai bun, ghidat. Ce înseamnă chirurgie conservativă? Înseamnă să păstrăm sânul pacientelor noastre îndepărtând în mod corect și radical tumora cu un țesut înconjurător. Cum facem acest lucru? Pe vremuri, părea simplu. Îndepărtăm ochiometric o zonă în jurul tumorii și, cu asta, gata.
Aceste lucruri au suferit multe schimbări. Odată, multe paciente, prin faptul că știm să caracterizăm mult mai bine tumora, și am să vorbesc mai târziu despre anatomia patologică care este chintesența problemei, deci știm că la unele paciente chiar cu tumori incipiente trebuie să facem tratament sistemic, chimioterapie sau alte tratamente, înainte de operație.
În astfel de situații, s-ar putea ca tumora să răspundă atât de bine încât să nu o mai identificăm în timpul operației, să nu mai palpăm un nodul acolo. Și atunci, ce facem? Înainte de a începe tratamentul se plasează un clip metalic, exact în centru, care va putea fi ulterior reperat în preoperator prin mamografie și colegii de la imagistică să ne contureze extrem de clar zona pe care trebuie să o îndepărtăm.
Dacă pacientele vor fi operate în prim timp, colegii de la imagistică, de la mamografie, ne vor contura exact zona.
Intraoperator, când îndepărtăm tumora, cu țesutul înconjurător, trimitem acea piesă din nou la mamografie ca să ne verificăm că este corect îndepărtată în raport cu imaginea pe care am avut-o înainte de a intra în operație. Aceasta este o parte foarte importantă.
O altă componentă importantă este partea de ganglioni. Tumorile mamare tind să metastazeze foarte mult pe cale limfatică. E o caracteristică cunoscută a lor. Și atunci, îndepărtarea ganglionilor este o componentă importantă a părții de chirurgie. Dar ce am învățat în ultimii zeci de ani este că nu întotdeauna acei ganglioni sunt afectați. Cu alte cuvinte, nu întotdeauna trebuiesc îndepărtați.
Sigur, când nu aveai această măsură a lucrurillor, se făcea automat limfadenectomie, care sigur că poate să aibă și ea anumite urmări mai puțin plăcute, de exemplu îngroșarea brațului.
Ce putem face în ziua de astăzi, să identificăm prin tehnici de medicină nucleară sau coloranți intravitali, sigur, ideală este o combinație între cele două, dar medicina nucleară este esențială, primul sau primii doi-trei ganglioni în care drenează tumora.
Îndepărtându-i pe aceia și ulterior analizându-i știm dacă are sau nu are rost să facem toată limfadenectomia. Deci reducem amploarea intervenției. Adică o calibrăm exact pe măsura bolii și a individului, a pacientei.
Nu în ultimul rând, este partea de anatomie patologică. Fără a putea avea o caracterizare corectă din punct de vedere microscopic a tumorii, dar și biologic în ziua de astăzi, nu putem hotărî în mod corect tratamentul.
Partea de anatomie patologică este extrem de importantă în acest moment și, dincolo de implicarea ministerului și împrumutul de la Banca Mondială pentru partea de radioterapie, multe dintre celelalte obiective le-am realizat prin fonduri europene, fonduri norvegiene, care au fost într-o altă categorie.
Acest lucru a fost menționat când Institutul a primit acea distinție ca cel mai bun spital din România. Cred că efortul managerial trebuie să se traducă în ceva. De multe ori poate greșim când ne referim exlusiv la bani. E important ca banii să aibă un efect pozitiv, dar degeaba ai toată aparatura dacă nu îmbunătățești viața pacientelor.
Degeaba vom scrie pe social media că suntem cei mai grozavi de pe lumea asta dacă nu putem demonstra acest lucru.
Și având registrul de cancer, care este racordat la rețeaua europeană, avem și rezultatele. Și având în vedere că ele sunt foarte aproape de media Europei de Vest înseamnă că ne facem treaba bine. Dacă nu, restul este poveste. Asta în raport cu supraviețuirea.
Celălalt aspect, la fel de important, este partea legată de calitate a vieții. Și pe aceasta o măsurăm. Avem și studii publicate. Poți să îi explici unui pacient sau paciente că i-ai făcut bine dacă el nu crede acest lucru, dacă nu i-ai creat și o îmbunătățire a calității vieții.
Partea de reconstrucție, partea de chirurgie individualizată, partea de radioterapie făcută la modul cel mai profesionist și cu efecte secundare cât mai mici cred că toate contribuie la rezultatele bune, în sensul unei bune calități a vieții pacientelor noastre.
Responsabilitatea, împărțită între stat și pacient
Reporter: Se vorbește foarte mult despre responsabilitatea pacientului dar și a statului în domeniul prevenției. Ce rol ar trebui să aibă fiecare?
Prof. univ. dr. PATRICIU ACHIMAȘ-CADARIU: Cum ar trebui să funcționeze într-o țară perfectă lucrurile? Ar trebui să existe un sistem de screening organizat în care, rând pe rând, fiecare femeie din grupul țintă, să spunem peste 40 de ani sau sub 40 de ani dacă există un anumit risc, antecedente sau un risc calculat, să primească o invitație pentru o procedură, să zicem mamografie, să primească un rezultat iar dacă este o problemă să i se facă o programare la un specialist care să elucideze care este problema.
Reporter: De ce nu avem un astfel de program? Este o problemă de bani sau de voință politică?
Prof. univ. dr. PATRICIU ACHIMAȘ-CADARIU: Întrebarea e de data asta foarte complexă. Putem să luăm o hotărâre că de mâine vom face acest lucru. Cu cine? Pentru cine? Unde? Cu ce? O întrebare care naște foarte multe întrebări. Populația asupra căreia vrem să facem o intervenție de profilaxie secundară, adică un test acceptat, acceptabil, cum este mamografia, pentru a preveni apariția cancerului de sân și pentru a identifica eventualele leziuni precursoare sau cancere foarte incipiente.
Așa ar trebui să funcționeze lucrurile într-o lume ideală. Pentru asta ar trebui să avem centre pregătite, specialiști, un sistem foarte bun de recoltare a datelor.
Ce înseamnă centre pregătite? Nu e de ajuns să avem niște oameni într-un centru. Trebuie control, standardizare, control de calitate, altfel putem ajunge în două extreme: fie să spunem că nimeni nu are nimic, că toate mamografiile sunt în regulă, sau să sărim la orice leziune și să încărcăm foarte tare alte centre secundare sau terțiare pentru a elucida problemele acestea, ajungând într-o extremă absolut greșită în care să zicem că ne apucăm să biopsiem absolut orice ni se pare suspect, fără ca acel lucru să fie într-adevăr suspect. Problema specialiștilor instruiți este foarte, foarte importantă.
Dar și a celor care să citească încrucișat aceste imagini, să existe un control de calitate și standardizarea. Acest control nu se poate face peste noapte, nu a existat acest sistem la modul organizat, decât oportunist. Lucrurile acestea se construiesc în ani.
Vă dau un exemplu: Norvegia. E o țară complicată, din punct de vedere geografic, fiindcă are o întindere mare, o populație redusă, dar care este împrăștiată în foarte multe localități. Au făcut centre dar au autobuze cu care adună într-o zi populația la risc sau cea care a primit invitație și organizează ca o excursie, chiar într-un mod extrem de plăcut. Fiecare stat caută și găsește soluția.
Sigur, Europa e o regiune extrem de socială și oferă, spre deosebire de alte zone, cum ar fi Statele Unite, sănătate pentru cât mai mulți sau pentru toți locuitorii, dar asta vine și cu o plată pentru intervențiile acestea dar și cu foarte multă educație.
Populația, copiii trebuie educați în sensul educației pentru sănătate. Oamenii trebuie să știe exact ce riscuri au, la ce se supun și ce ar trebui să facă dar pe partea cealaltă să găsească o organizare bună. Construind un plan de control al cancerului, lucrurile acestea trebuiesc fixate ca obiective tangibile, nu ca niște obiective pe care să le bifăm pe hârtie dar în realitate să rămână la fel.
A preveni vs. a trata
Reporter: Care este diferența dintre a preveni și a trata?
Prof. univ. dr. PATRICIU ACHIMAȘ-CADARIU: V-aș da un exemplu care apare frecvent în Marea Britanie de pildă, dar acest lucru e universal valabil ca raport între screening la cancerul de col uterin, screeningul costă 20 de lire și tratamentul bolii complexe e 20 000 de lire, dacă doriți o balanță.
Acest lucru e important ca mesaj, nu vorbesc de numere, nu e vorba doar de raportul în bani ci de suferință. E vorba de o simplă vizită la medic, pentru a se recolta o analiză sau două sau să fie 10, sau o suferință care, de exemplu, pentru cancerul de col uterin, într-un tratament complex poate să implice la început radioterapie și chimioterapie, apoi intervenție și pe urmă poate iar chimioterapie sau alt tratament sistemic cu efecte secundare, deci e vorba de suferință și de ani de viață curmați sau transformați într-o continuă prezentare la medic și de intervenții peste intervenții.
Deci acestea sunt lucrurile cele mai importante pe care trebuie să le transmitem. Dacă ne prezentăm din vreme la medic, dacă urmăm un program pe care sigur ar trebui să îl putem oferi la nivel național la modul cel mai corect putem să evităm toată această suferință și, sigur, și sistemul ar fi mai puțin încărcat iar cheltuielile ar scădea. Nu există cheltuieli în sănătate când vorbim de partea de profilaxie, e o investiție, de fapt totul este o investiție în sănătate.
Investiții
Reporter: Institutul Oncologic din Cluj a realizat două investiții importante: Centrul de Prevenire și Control al Cancerului din Gilău și o nouă clinică de hematologie. Cum schimbă lucrurile aceste investiții?
Prof. univ. dr. PATRICIU ACHIMAȘ-CADARIU: Un centru dedicat de screening era absolut necesar și un centru care să aibă o identitate separată de institut, care se concentreză pe diagnostic și tratament. Dar partea de prevenție, profilaxie, provine de la înființarea institutului și a supraviețuit într-un mod spectaculos și chiar a ajuns să se dezvolte într-un mod admirabil devenind un exemplu de bune practici pentru întreaga țară. Acest centru beneficiază de finanțare europeană. Putem utiliza bani europeni pentru sănătatea românilor.
Centrul are două componente: partea de cancer de col uterin, o problemă de sănătate publică, și partea de cancer de sân care devine principala localizare neoplazică malignă. De ce este plasat acolo și care a fost sensul și scopul?
În măsura în care populația urbană beneficiază de servicii bune, chiar foarte bune raportate la România, zonele din urbanul mic sau din rural, sau zonele de munte, greu accesibile, cum sunt cele de lângă Gilău, suferă în acest sens.
Și atunci, pe seama a numeroase proiecte, din nou pe fonduri norvegiene, vă amintiți probabil deplasările cu mașini care erau anume carosate pentru zonele montane, care să ducă teste, să recolteze teste pentru examenul Papanicolau, s-a făcut sigur și tipizare HPV în populații defavorizate.
Încet, încet, colegii noștri au căpătat experiență și acest centru este încununarea activității ultimilor 20 de ani.
Acest model, sigur, există un parteneriat și cu zona de vest, pentru cancerul de sân, e un model pe care am dori să-l extindem la nivelul întregii țări.
În ceea ce privește clinica de hematologie, dincolo de o problemă juridică, de proprietate, era și o problemă de necesitate. Hematologia își desfășura activitatea în vechea clădire a institutului, total nepotrivită ca infrastructură. Eforturile pentru hermatologie au durat aproape 10 ani dar rezultatul a fost unul bun.
Una dintre ideile importante de la care am pornit este aceea de a face și transplant medular. Urmărim eforturile colegilor noștri în acest sens.
Un medic, un om
Reporter: Cât de greu face față un medic oncolog provocărilor emoționale de zi cu zi?
Prof. univ. dr. PATRICIU ACHIMAȘ-CADARIU: E bine să te bucuri de fiecare moment și în meseria noastră trebuie să fii pregătit să știi ce poți să oferi. Să nu oferi false speranțe, dar speranța moare ultima.
Și motto-ul institutului “Împreună redăm speranța” cred că spune destul de mult. Și dacă nu vei vindeca un pacient poți să îi aduci un zâmbet pe buze și poți să îl faci pentru o perioadă scurtă sau mai lungă de timp să aibă o calitate a vieții mai bună. S-ar putea ca o intervenție de mică amploare să provoace la fel de multă bucurie ca și o intervenție care îl salvează de boală. E foarte important să știi în raport cu pacientul dar și cu tine însuți ce înseamnă fiecare gest pe care îl faci.
Lucrul ăsta vine și în timp, se poate și învăța, dar cred că înainte de toate când te apuci de o astfel de meserie trebuie să îți faci o autoevaluare cât se poate de bună. Fiindcă e păcat să ajungi să trăiești un burnout inutil sau chiar mai rău să suferi și în felul acesta să nu îți ajuți pacienții.
Prof. Univ. Dr. Patriciu Achimaș-Cadariu
Iunie 2017 – prezent: Medic primar Ginecologie Oncologică și Chirurgie Oncologică, Institutul Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuţă” Cluj-Napoca
Octombrie 2018 – prezent: Profesor universitar UMF Cluj
Mai 2021-prezent: Președinte Grupul Pentru combaterea Cancerului, Parlamentul României
Ianuarie 2021-prezent: deputat, secretar Comisia de Sănătate și Familie
Iunie 2020-prezent: Membru Comisia de Medicină – Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, Ministerul Educației
Aprilie 2017 – Ianuarie 2021: Director Medical Institutul Oncologic “Prof.Dr. Ion Chiricuţă” Cluj-Napoca
Noiembrie 2015 – Mai 2016: Ministrul Sănătăţii
2014 – prezent Membru al Facultății Lector Universitatea Ulm, Germania, Masters in Advanced Oncology