MARMOTA este animalul care hibernează 8 din 12 luni ale anului, adică își doarme două treimi din viață.
Marmota este o rozătoare din familia Sciuride alături de veveriţă şi popândău, care a trăit şi în ţara noastră până înanii 1810-1812 când a dispărut, dar a fost reintrodusă în munţii Făgăraşului şi munţii Rodnei. Cea ce este foarte interesant este perioada de hibernare care de multe ori se întinde pe o perioadă de 9 luni.
Hibernarea
Se pregăteşte din timp pentru perioada de hibernare, hrănindu-se abundent pentru a acumula cantităţi însemnate de grăsime, care să o ajute să treacă mai uşor peste această perioadă. Se retrage în vizuina care poate avea adâncimea de 1 m pe care şi-o sapă singură şi în care transportă mari cantităţi de paie şi iarbă uscată care astfel vor deveni culcuşul de iarnă.
După ce intră în vizuină pentru a începe hibernarea, nu mai iese afară deloc decât pentru satisfacerea nevoilor. În vizuină există o mică galerie cu rol de latrină. Hibernarea începe la sfârşitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie. Marmotele dorm cu capul între picioare, lipindu-se una de alta pentru a se putea încălzi mai bine şi a pierde mai puţină căldură. În timpul hibernării, temperatura internă trece de la 39 de grade Celsius la 4 grade Celsius, bătăile inimii de la 90 la 40, chiar 10 pe minut. Marmota respiră o dată sau de două ori într-o secundă, adică de 14 ori mai puţin decât omul.
Descriere
Marmota este de dimensiunea unui iepure, are lungimea de 50-60 cm, o coadă stufoasă de 15 cm. Botul este scurt cu mustăţi, urechile scurte cu vârful rotungit. Blana este de culoare brună – închis, , picioarele scurte şi puternice, cu unghii adaptate pentru săpat. Greutatea ei este în jur de 6 -7 kg. Longevitatea este în jur de 16 ani. Trăieşte la altitudini de peste 1500 m. Auzul şi văzul sunt foarte bune. Duşmanii marmotelor sunt câini vagabonzi, răpitoarele de zi cu pene, vulturii şi acvilele.
Alimentația
Marmota se hrăneşte cu tulpina moale a plantelor ierboase cu frunzele şi florile diferitelor specii ierboase care vegetează în zonele în care trăieşte şi marmota. Se hrăneşte şi cu diverse insecte, larve, viermi, păiangeni. În zilele cu caniculă nu iese de loc din vizuină şi nu se hrăneşte deloc, ea hrănindu-se numai în zilele cu temperaturi scăzute. Atunci când se hrăneşte apucă cu labele hrana pe care o duce la gură şi o mănâncă liniştită.
Este o specie pe cale de diaspariţie întrucât în trecut a fost braconată excesiv de mult.În prezent se pare că există în ţara noastră în jur de 300 de exemplare în Munţii Făgăraş, Parîng, Retezat şi Rodnei.