La aproape patru decenii după ce ”Soarele muzicii”, cum i s-a spus lui Wolfgang Amadeus Mozart, s-a stins din viaţă, ceva memorabil s-a petrecut din nou în lumea muzicii, pe cu totul alte meleaguri.
Un alt copil-minune, Carl Filtsch, a văzut lumina zilei în Transilvania, la Sebeş, fiindu-i sortit să-şi înscrie numele în galeria marilor pianişti ai lumii. Prieten de joacă cu Franz Joseph, viitorul Împărat al Dualismului Austro-Ungar Oraşul Sebeş (Melnbach în dialect săsesc) se mândrește pe drept cuvânt cu figura unui copil legendar, despre care nu s-a scris foarte mult până în clipa de faţă, deşi el a dus renumele Transilvaniei până departe, la capătul continentului. Drumul faimosului pianist spre laurii gloriei a început pe data de 28 mai 1830, în localitatea sus-menţionată, în familia unui pastor luteran, care a îndrăgit foarte mult muzica. Carl Filtsch a început să cânte la pian încă de la vârsta de 3 ani, sub îndrumarea directă a tatălui său. Maniera unică în care interpreta compoziţii dintre cele mai dificile l-a făcut să fie apreciat şi, totodată, extrem de iubit. În scurt timp a ajuns în faţa Dietei Transilvane de la Sibiu, organismul constituţional şi politic preparlamentar al provinciei, reuşind să uimească elitele vremii cu talentul său excepţional. Imaginea unui copil firav care smulgea aplauze entuziaste, ridicându-i în picioare pe politicieni, baroni şi conţi evoca ceva special în sufletele multora. „Mozart” revenise, din nou, pe scena gloriei. În 1837, Carl Filtsch a fost trimis la Viena pentru a studia pianul cu cei mai buni profesori ai timpului. Admiraţia pe care a stârnit-o în jurul său nu a făcut decât să-l conducă ulterior şi spre Curtea Imperială, devenind prietenul viitorului împărat Franz Joseph. Amândoi, în felul lor, urmau să îngenunchieze continentul. Fiecare la vremea lui…
„Micul Mozart” al Transilvaniei cucereşte Europa
Carl Filtsch a debutat pe scena vieneză în ziua de 7 februarie 1841. A fost marele moment al lansării sale spre celebritate în plan european. Pe lângă concertele susţinute la Curtea Imperială, i s-a mai adresat invitaţia de a cânta la Budapesta, Bruxelles, Wiesbaden, Sankt-Petersburg, Praga, Dresda, Leipzig, Berlin, Zürich, Napoli, iar apoi şi la Londra în faţa Curţii Regale. Tot în anul 1841, el a ajuns şi la Paris, devenind elevul preferat al lui Frédéric Chopin. Tot aici, micul geniu ardelean l-a reîntâlnit pe Franz Liszt pe care îl cunoscuse în perioada şederii sale în capitala imperiului habsburgic. Cei doi titani ai muzicii s-au ocupat de Carl Filtsch personal, fiind uimiţi de capacitatea sa de interpretare ieşită din comun. Chopin însuşi a mărturisit faptul că nimeni nu l-a înţeles vreodată mai bine decât acel copil care nu îi cânta piesele imitându-l, ci în acelaşi mod aparte în care o făcea şi el: simţind sunetele în profunzimea lor taincă, ducând melodia în sine pe culmile perfecţiunii.
Adieu!
În anul 1844, din cauza unor complicaţii apărute la plămâni, „Micul Mozart” ardelean a fost nevoit să îşi întrerupă turneele triumfale prin marile capitale europene. S-a retras la Veneţia pentru a urma un tratament strict. În ciuda acestui fapt, s-a stins din viaţă din cauza tuberculozei în ziua de 11 mai 1845. Avea numai 15 ani. Din lucrările sale remarcabile: „Choral Des-Dur”, „Nocturne”, „Konzert für Klavier”, „Piano Concertino in B minor” etc., cele mai multe au fost inspirate de către Franz Schubert şi Frédéric Chopin. De referinţă pentru activitatea lui de creaţie rămâne însă celebra piesă intitulată sugestiv: „Adieu”. Cei care o ascultă rămân impresionaţi de măiestria cu care tânărul geniu sas, originar din Sebeş, a reuşit să ofere lumii o veritabilă armonie a sunetelor. Se poate spune că este vorba şi despre un admirabil „testament” lăsat posterităţii. Prin intermediul acestuia, Carl Filtsch însuşi a dezvăluit secretul artei sale: Muzica adevărată se cântă cu toată dăruirea sufletului pentru a face secolele să vibreze.
AUTOR: Attila Varga