Cristalizarea mierii reprezintă un fenomen fizic natural, întâlnit la aproape toate sorturile de miere. Mierea cristalizată prezintă garanţia mierii pure de calitate și își păstrează toate calităţile nutritive şi terapeutice, ea fiind mult mai greu de falsificat decât mierea fluidă.
În unele zone ale ţării, încă se mai crede că mierea cristalizată sau „zaharisită”, cum o denumesc unii, este o miere falsificată făcută din sirop de zahăr. Această percepţie este complet greşită, cristalizarea mierii fiind influenţată de raportul dintre glucoză şi fructoză. Cu cât cantitatea de glucoză este mai mare în componenţa mierii, cu atât ea va cristaliza mai repede.Astfel, mierea de tei, floarea soarelui, mentă, trifoi, rapiţă, conifere, polifloră, coriandru, zmeură, facelia, se
cristalizează în 3-4 săptămâni sau chiar mai repede. Mierea de salcâm şi de mană nu cristalizează deloc deoarece conţine mai multă fructoză. Cristalizarea mierii este favorizată de temperaturile cuprinse între 12-20 de grade. Valorile mai mari sau mai mici decât această temperatură, împiedică cristalizarea mierii.Avantajul consumului de miere cristalizată este acela că această miere de obicei este de la mai multe soiuri de flori, se transportă şi se păstrează fără nici un fel de riscuri, se unge uşor pe pâine, întrucăt nu este fluidă şi nu curge. Mai nou, în unele ţări mierea cristalizată este preferată celei fluide, motiv pentru care cristalizarea se realizează dirijat.Mierea este un aliment uşor de digerat şi constituie o adevărată sursă de energie. Ea conţine în proporţii echilibrate vitamine, fermenţi, substanţe minerale, acizi şi aminoacizi, substanţe bactericide şi arome. Astfel se ştie că 100g de miere furnizează 330 calorii.