„Ma re-obisnuiesc sa nu mai aud, din curtea de plimbare, injuraturi sordide”, a scris pe blog său Adrian Năstase, după ce a fost eliberat din Închisoarea Jilava. Adrian Năstase pare să regrete comparația cu situația deținuților politici, însă contină să susțină că scopul dosarelor sale a fost politic, de „eliminare a sa de pe teren”.
„Poate ar fi cazul sa explic si sa regret o anumita apropiere intre dosarele mele si situatia detinutilor politici din anii comunismului. Exista o anumita confuzie intre notiunile de detinut politic, dosare politice (sau cu finalitate politica) si conditiile de detentie. In opinia mea, au existat, din pacate, dosare cu finalitate politica si dupa Revolutie. Ele au avut ca scop scoaterea de pe “teren” a adversarilor politici.
(…)Eu am argumentat de ce dosarele mele aveau o finalitate politica – de la plangerea catre parchet a Monei Musca si a co-presedintilor Aliantei DA pana la orchestrarea unor procese mamut cu aproape 1000 de martori si care au dus la condamnarea mea pe baza unor probe indirecte si prin rationamente “logico-juridice” sau pe baza unor bancnote -“corp delict” tiparite dupa 2 ani in SUA.
Unii au spus ca dosarele in care am fost condamnat nu sunt politice, ca sunt de drept comun. E adevarat, termopanele, bideurile, “trofeul calitatii” nu sunt politice in sine dar scopul acestor procese a fost politic – lipsirea de libertate si eliminarea din spatiul politic a unui adversar care, dupa alegerile din 2004, era in continuare presedinte al Camerei Deputatilor si presedinte executiv al PSD si posibil candidat la urmatoarele prezidentiale.
Chiar nu este clar ce s-a intamplat? Si in perioada comunista se folosea tehnica acuzatiilor de drept comun (homosexualitate, etc) pentru a acoperi finalitatea politica. Asemanarile inceteaza cand discutam insa despre CONDITIILE de detinere. In perioada anilor ’50 si ’60 – in special – aceste conditii erau cumplite (la Pitesti – celebrul centru de “re-educare”-, la Aiud, la Gherla, la Jilava, etc).
(…) Acum ma aflu la Cornu. Ieri, nu am deschis calculatorul si nu am raspuns la mesaje. Am stat cu familia mea si ne-am bucurat de linistea locului. Ma re-obisnuiesc sa nu mai aud dimineata sunetele celor doua usi de metal care ramaneau inchise pe timpul noptii. Ma re-obisnuiesc sa nu mai aud, din curtea de plimbare, injuraturi sordide. A fost inca o incercare…”, a scris Adrian Năstase pe blog.